[Igor_Paslusnik]

"Penticostal"... :) şi de respectul tău, care din cele două cateogorii au parte ? :) Şi de respectul lui Hristos, care din cele două categorii au parte? Sau Hristos mustra aspru pe cei ce nu-şi vorbeau corect gramatical limba? Apostolii aveau doctorate? Îl certa aspru Domnul şi Moise că nu numai că nu vorbea corect gramatical, dar era aşa de bâlbâit, că aproape că nu putea vorbi deloc, nu? :) Mămăliga ei de treabă... :)

Frate Mosh_Neagu, câte paterice ai citit? Ai citit măcar Patericul Egiptean, cap-coadă? Că eu păcătosul, am citit patericul egiptean, sinait, al pecerskăi, al femeilor din orient, mirenilor, vieţile pustnicilor palestinei şi everghetinosul, care are multe pilde din patericul egiptean, le repetă, nu ştiu de ce. Mai am patericul românesc, care nu l-am citit, limonariul, care nu l-am citit, dar răsfoindu-l, cred că-i un everghetinos mai scurt şi mai simplu, Deci de ce mă forţezi să mă pun în lumină bună? Că nu-i nimic al meu... Şi acum cu călugăria, o să le donez toate, vreo 700 de cărţi câte-am adunat, cu multă bucurie, fără să mai apuc să le termin de citit pe toate...

Deci cu ce am smintit, atât de înfiorător? Faptul că vreau să fiu copilăros, sincer şi deschis, în exprimare? Că vreau să fiu transparent, să n-am nimic de ascuns? Că iubesc şi sufăr pentru "nemul păcătos şi desfrânat"?
Cu asta smintesc? Dar oamenii se sminteau şi de Hristos, de Apostoli, de Sfinţii Părinţi, de Sfinţii Mucenici.

Dar îţi mai spun ceva, doar cei smintiţi, se smintesc, fiindcă nu se smeresc, nu au asceză şi nu iubesc.

În Patericul Egiptean, era un ucenic care făcea pe poşta cu cuvintele, între doi Părinţi îmbunătăţiţi, unul care stătea în chilia altuia, care era plecat. Părintele plecat îi spunea Părintelui din chilie, să plece până vine el la chilia lui, care era a lui pe bună dreptate. Şi Părintele din chilie nu avea unde să meargă. Ucenicul primea vorbe aspre de la Părintele care venea la chilia lui înapoi, dar ducea la Părintele găzduit în chilie, vorbe de odihnă, mângâiere şi bucurie. Când a ajuns peste câteva zile, Părintele la chilia lui, Părintele ce stătea în chilie temporar, l-a întâmpinat cu multă bucurie, l-a îmbrăţişat şi i-a dat pâine proaspătă şi ceai şi smochine şi alte daruri, de bucurie că i-a vorbit atât de curat (prin ucenicul iubitor) şi fiindcă l-a lăsat să găzduiască acolo timp de câteva luni înainte. Copleşit de dragostea nefăţarnică a Părintelui din chilie, Părintele care s-a întors în chilia lui, pentru că avea mai multe chilii, i-a dat chilia definitiv Părintelui găzduit, care a început să plângă de bucurie şi s-au despărţit amândoi apoi, ca doi fraţi iubitori şi niciunul din cei doi, nu ştia taina ucenicului...

Iar Sfântul Pahomie cel Mare, în altă parte, care nu accepta ucenici cu el, fiindcă ştia că-i foarte aspru, avea un obicei: când se ataşa prea mult de o chilie şi simţea că îşi lipeşte inima de ea, îi dădea foc, pur şi simplu şi apoi pleca la altă chilie care o găsea goală.

Deci voi vă daţi seama, cum ar fi azi, un monah, întro căsuţă, dintro dată să dea foc căsuţei şi să meargă apoi să caute altă căsuţă goală, să locuiască acolo.
Asta să fie în orice ţară, în orice puncte cardinale...
Voi vă da-ţi seama ce-ar fi ?
Imediat ar fi închis şi trimis la spitalul de nebuni şi acolo i-ar spune:

Diagnostic/e: piroman, patologic, paranoic, schizofrenic, delir mistic, delir religios, bolnav psihic, psihopat, sociopat.

Medicaţia: pastilele a, b, c, x, y, z, dimineaţa, la prânz şi seara, câte una din fiecare. Şi cămaşa de forţă.


Psihologie idioată. Marea ştiinţă de paie. În loc medicii neurologi, să aducă preotul în fiecare vineri să facă Sfintele Molitfe de Exorcizare, ale Sfântului Vasile cel Mare, la toate spitalele de nebuni din ţară, ce randament ar fi?
Nu se ştie, fiindcă nu se aplică lucrul ăsta.
Sau măcar să li dăruiască Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie, Sfântul Maslu, celor dezechilibraţi mintal, dar cum să spovedeşti un nebun, nu?

O... vai de lumea asta... "neam desfrânat şi păcătos"... cum spune Hristos, evreilor, păgânilor şi ateilor.

În fine, deci eu n-am dat foc nimănui :) nici nu vreau să dau foc vreodată cuiva sau la ceva, sunt mult mai blând, mai bine dau la alţii, poate se vor folosi, numai să fie cei care vor să vieţuiască în chilii...

Frate Ioane, "conduită demonstrativă de rol", mă duce gândul la Noul Testament şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. În Noul Testament, Hristos îi învăţa pe Apostoli, care erau păgâni. Şi am văzut cea mai mare dragoste de pe pământ, la Hristos, în toate purtările lui, cuvintele lui, parcă-L auzeam vorbind, când citeam... ce ton, ce frumuseţe, şi blând şi iubitor, şi aspru şi smerit şi hotărât şi iertător, toate în acelaşi timp... extraordinar ! Acela a fost şi va fi Învăţătorul şi Părintele prin excelenţă, pentru omenire, Omul. Aşa trebuie să fim şi noi. Aşa trebuie să fie şi Părinţii, episcopii, preoţii, diaconii, monahii, pustnicii, şi toţi creştinii.
Cine nu-i aşa, se chinuie pe sine şi chinuie şi pe alţii în jurul lui... :) Dar cu mila Domnului, toate, unii sunt urechi, alţii nas, alţii ochi, alţii, vorba frăţiei tale, sunt tubul digestiv, şi câtă splendoare între toate, în pronia, mila şi dragostea Domnului ! Nimeni nu urăşte pe nimeni, nimeni nu omoară, sunt în deplină armonie, precum şi natura toată şi Universul tot, în atotînţelepciunea lui Dumnezeu Treime Savaot Iubire.

Doamne miluieşte...