[CristianR]

Apropo de har, mai adaug un gând în continuarea celor de mai sus. Spunem adesea că harul este în Sfintele Taine și cum numai ortodocșii le au, atunci harul este numai la ei.
Eu nu așa cred. Nu cred că harul este cumva „încorporat” în Taine, ceea ce ar deriva dintr-o credință magică. Sfintele Taine vin dintr-o conlucare a lui Dumnezeu cu omul. Dumnezeu dă, revarsă harul, însă omul îl primește numai dacă îl cheamă, dacă Îl roagă pe Dumnezeu.
În biserică ne rugăm cu toții, iar preoții în mod special, pentru ca Duhul Sfânt să se pogoare peste sfintele daruri, prefăcându-le în Trupul și în Sângele Său.

Dacă noi credem și mărturisim că este cu adevărat Trupul și Sângele Domnului și că Domnul este în mod nemijlocit acolo, dându-ni-Se nouă prin intermediul lor, atunci ne vom folosi în cel mai înalt grad.

Dacă vom crede că primim o grație creată, atunci nu vom fi în stare să primim mai mult pentru că înțelegerea noastră nu merge mai sus. Nu Dumnezeu ne limitează la lumea creată, ci noi ne limităm la ea, prin modul nostru de a crede.

Iarăși, dacă vom crede că Cina Domnului este doar un simbol, în mod simbolic ne vom și hrăni, iar nu în mod real.

Cu atât mai mult, dacă nu vom crede și vom lua totuși Sfintele Taine, cu nimic nu ne vom folosi, ci vom pleca de la biserică la fel de goi și de lipsiți de har după cum am și venit.

La fel și în ce privește căsătoria - care nu va fi sfântă dacă noi nu o vom considera ca atare; cu maslul - care nu ne va vindeca fără credință; spovedania nu va „acționa” fără părerea noastră de rău pentru păcate; botezul nu va avea nicio valoare dacă noi nu vom crede că are una; preoți nu vom fi doar pentru că îmbrăcăm haina de preot și că facem gesturile aferente. Deși, dacă enoriașii au credință, aceștia nu vor fi lipsiți de har din cauza preotului. Nu pentru că el a fost hirotonit, ci pentru că ei continuă să creadă.

În sensul ăsta înțeleg Ortodoxia ca fiind mărturisirea cea mai fidelă adevărului revelat și inspirat și care din pricina asta oferă posibilitatea unei apropieri cât mai mari de Dumnezeu. Pentru asta este bine ca toți să devină ortodocși, adică să mărturisească adevărul deplin pentru a se putea împărtăși deplin de Dumnezeire, pentru a avea „Viață din belșug”, iar nu doar o părticică. Și nimeni dintre cei care Îl gustă pe Dumnezeu nu se poate mulțumi cu puțin, ci va vrea să înainteze mereu în adevăr, în iubire, în lumină.