Raspunsul este in Matei 19.14
Doamne-ajuta!
Este firesc sa vrem a sti. Si este bine ca este asa. Ceea ce nu este bine se refera la faptul ca din varii motive ne preocupa in exclusivitate exteriorul si pierdem din vedere esentialul: sinele (interiorul). Cand, in sfarsit intoarcem privirea catre noi si descoperim ca aceasta este Calea spre cunoastere deplina (microcosmosul si macrocosmosul) de cele mai multe ori este prea tarziu. Ceea ce trebuia sa fie un vas curat care sa fie oferit Lui pentru a ne afla rostul pe lume, nu mai este decat o mana de cioburi risipite in praful uitarii. Cu ele venim in fata Lui si, daca mai avem un bob de remuscare in noi, incepe lungul si anevoiosul drum al reintregirii in firea de inceput (cea pregatita inca de la Sfantul Botez).
De ce am facut o introducere atat de lunga? Pentru ca, desi am mai scris aceste lucruri, sunt frati care, din motive care mi-e teama ca nici ei nu le cunosc in profunzime, il acuza pe Dumnezeu de cele ce ei nu vor sa inteleaga. Desi Domnul Iisus Hristos ne invita sa cunoastem, ne spune si ne exemplifica cu propria Sa viata cum putem avea acces la Adevar, noi ne incapatanam sa vrem a cunoaste pe alte cai. NU SE POATE. Nu o spun eu. O spune istoria. Tot istoria ne confirma ca Iisus Hristos este Calea. Sute de Sfinti si miliarde de ingeri in frunte cu Maica Domnului se roaga pentru noi ca sa gasim drumul. Si, cati au urechi de auzit si ochi de vazut? Din ce in ce mai putini. Asa marsaluim, orbi si surzi, insensibili si irationali printr-o lume cu straluciri de tinichea, catre pragul apocaliptic. Vrem a sti cand va fi. Vrem data exacta. Nu exista aceasta reprezentare calendaristica a debutului ireversibil al acelor peste o mie de zile cumplite. Acel prag apocaliptic va fi mai devreme sau mai tarziu functie de noi. Cu cat mai multi vom fi cei care ne vom indeparta de modelul Hristic, cu atat va fi mai devreme.
Se repeta cu o insistenta demna de o cauza mult mai buna ca e de mirare ca Iisus Hristos nu stia cand vor fi acele zile si nopti infernale. Nu e nimic de uimire. Cum sa stie Fiul, cand Tatal nu a randuit in mod calendaristic acel moment. Culmea este ca nu realizam ca noi suntem cei care vom decide vremea aceea. Poate ca, discutand aceste lucruri, constientizam mai bine dimensiunea decisiva a IUBIRII APROAPELUI. A comuniunii. Sau, apocaliptic vorbind, a promovarii raului, a insingurarii si, as sublinia in mod deosebit, A IMPIEDICARII COPIILOR SA-L CUNOASCA PE IISUS HRISTOS, CHEIA DE BOLTA A RELATIEI OM-DUMNEZEU.
Asa ca, dragii mei, decat sa persiflam texte sfinte, mai folositor ne-ar fi sa luam aminte la semnificatiile formidabile ale indemnului lui Fiului:
"Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14)"
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|