Ce credeți, cum e mai rău?
Să nu-ți pese de nimeni și de nimic, trecând prin viață ca un iceberg plimbat de curenții veacului încoace și încolo?
sau
Să-ți pese chiar și atunci când faptul de a-ți păsa este întâmpinat cu mare nepăsare?
Merită să ne pese de cineva?
Merităm să-i pese cuiva de noi?
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|