[dobrin7m]

Omul are doua cai de mantuire.
Prima este aceea prin care alegi sa te casatoresti cu Iisus Hristos si sa intri in cinul manastiresc. Acolo traiesti cu Hristos, te rogi, citesti Sfintii Parinti, inveti, asculti si te smeresti. Acel om poate fi exemplu pentru noi.
A doua este aceea de a te casatori cu un alt om si a trai crestineste in randul mirenilor.
Se pune problema cum traim crestineste. Pentru ca daca cineva se roaga mult, merge la biserica, se spovedeste si fuge de ispite poate fi catalogat drept habotnic. Se mai pune intrebarea daca cineva care citeste Sfintii Parinti se si roaga mult, merge la biserica si fuge de ispite sau nu, doar citeste. Dar oare este important pentru mantuirea noastra sa vedem daca cei din jurul nostru doar citesc sau si practica ortodoxia? Acest fapt este legatura personala a fiecaruia cu Dumnezeu si doar privind pe forum nu putem sti cum sunt ceilalti. Asadar judecam si tragem concluzii fara sa avem informatiile toate. iar acelea le stie bunul Dumnezeu.
Dar mai tragem concluzii despre cum sunt oamenii si privind in aria noastra de perceptie, in sfera noastra inconjuratoare si iarasi judecam si gresim pentru ca este doar aria noastra, doar sfera noastra. Vedem in jurul nostru oameni bogati, cu multi bani si masini. Aceia nu sunt crestinii adevarati. Dar asa e lumea. Lumea este pestrita, buni si rai. Toti facem pacate cu voie sau fara voie.
Vrem sa vedem oameni exemple printre noi mirenii. Sa vedem un om sarac cu voie. Dar cine este sarac cu voie in aceasta lume? caci sarac cu voie inseamna sa dai tot ce ai saracilor si sa urmezi lui Hristos. si asta o poti face doar in manastire. Ca astazi un sarac cu voie nu supravietuieste in societatea de astazi nici macar o saptamana. Ca are nevoie sa manance si sa puna capul pe ceva. caci a fi sarac cu voie inseamna a nu avea nimic. Caci daca ai ceva nu mai esti sarac cu voie. Ori tot ori nimic. Altfel te inseli singur.
Saraci fara voie vedem multi, peste tot unde intorci capul. Printre ei vedem si oameni crestini adevarati.
Mai sunt si oameni care cauta, se zbat, cauta pe Dumnezeu. Si in aceasta zbatere cu siguranta fac greseli si invata din ele.
Eu nu cred ca nu exista oameni cu propriile experiente. caci trairea in Dumnezeu este legata de trairea noastra intre oameni. Deoarece viata noastra este impletita cu Hristos. Sunt oameni care reneaga asta si sunt oameni care nu reneaga. Acestia invata, citesc, invata din propriile greseli. Sa spunem ca doar citesc si atat? Stim noi asta? Nu stim.
Parerea mea este ca ar trebui sa ne uitam la noi, la ce facem, la cum facem si sa lasam obiceiul de a observa critic pe ceilalti. de a privi in jur cautand modele.
Modelul nostru este Iisus Hristos iar noi fiecare ar trebui sa tindem spre El.
Eu , cand am ajuns la momentul zero si am pornit apoi intr-o alta directie am stiut ca exista si pentru mine un loc sub cerul acesta, am multumit lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa sa pot sa imi castig existenta si mi-am dat seama ca asta este suficient. La un moment dat cred ca aproape toti in viata ajung la acest moment.
Ce inseamna nevointa in aceasta viata a noastra a mirenilor? cum ne nevoim ca sa fim crestini adevarati? umbland cu lanturi pe strazi ne nevoim? mancand doar paine cu apa ne nevoim? dormind doar o ora ne nevoim? Ne nevoim ca sa dovedim cuiva ceva? ca sa devenim exemple?
Sunt oameni printre noi care duc multe nevointe dar nu si le flutura ca un stindard ca sa il luam noi de exemplu.
Eu cred ca si citirea din Sfintii Parinti este rugaciune. Eu cred ca si daca ne gandim la Dumenzeu este rugaciune. Un exemplu: eu de multe ori cand ma duc in biserica , in fata lui Dumnezeu nici un cuvant nu imi mai iese pe buze, ochii minti se urca in sus si nu pot sa zic decat atat: le stii tu Doamne pe toate , si nu imi vin cuvinte sa exprim ce vreau sa spun de parca as fi muta. Desi afara imi zic: am sa ma rog pentru sanatate, pentru mine, si familia mea, am sa ma rog pentru liniste si cate imi zic. Si acolo, spun atat: Doamne le stii, si repet Tatal nostru. Totul e atat de putin imi zic. Iata , ma rog putin si ma cert. Deci iata ca rugaciunea e atat de relativa si este atat de personala. Cum putem sa judecam pe ceilalti cum si cat se roaga si daca se roaga sau nu? Putem noi stii asta? Stie Dumnezeu.
Iar eu atunci fug la citire. Si citesc rugaciuni, si citesc din Sfintii Parinti si citesc din Scriptura si descopar multe, si inteleg ce inseamna sa traiesti cu Dumnezeu. Si ca mine cred ca sunt multi. Iata, suntem exemple negative?
Asceza in societate. Cum practicam asceza in societate. Un subiect bun de discutat de noi crestinii. Vrem sa vedem exemple de oameni care practica asceza in societate.
Daca vedem langa noi oameni care nu ies niciunde, nu se intalnesc cu prieteni, sunt singuratici si enigmatici, care nu au prieteni, care sunt printre oameni singuri, care nu cauta vorba cu nimeni, care evita pe ceilalti oameni, care se plimba singuri ce spunem de ei? Sunt inadaptati? stim noi ce fac acasa? poate se roaga si practica asceza in societate. Sau cum?