Citat:
În prealabil postat de David_1859
Poate nu se putea rezolva problema altfel.
Uite încă o speță, din acele linkuri se află că de fapt în eparhia „lui” Streza, ce să vezi, cică era un preot care avea bar. Nu știm exact ce comercializa el la acel bar, bănuiesc că nu doar pufuleți, covrigi și apă minerală... E, ce să vezi, acel preot stătea liniștit pe funcție[/b], doar că au apărut alte abateri reale sau presupuse, și numai ulterior s-a aflat în presă că acel preot deținea un bar. Evident că asta era o chestie publică și nu se poate ca Streza sau vreunul dintre consilierii săi să nu fi știut că preotul respectiv deținea un bar. Deci preotul respectiv deținea în mod public un bar și era nesancționat de „marele” Streza. Păi îmi spune mie cineva că personajul ăsta este vrednic să ocupe o funcție atât de înaltă?
|
Sa-ti zic o poveste reala.
Mergand spre servici, vad un carton cu o reclama la ceva destul de ieftin, un fel de cafea dar nu era cafea ci mai degraba un coctail nelcoolic. Cum era cald afara si drumul lung, am zis ca o sa imi pice bine. Intru in locatia cu steag cu simbol inaltator la usa din spatele cartonului stradal cu reclama si acolo in interior nu era niciun client. Ma uit unde am intrat si nu-mi dau seama ce era acolo, curatenie perfecta, muzica linistitoare instrumentala in surdina, doar cat sa te linistesti si relaxezi, sticle, pahare, vitrine frigorifice, frigidere, totul foarte curat si bine aranjat, intro ordine perfecta. Ma speriu un pic de solemnitatea si sobrietatea celor doi, barmanul si patronul, seriosi, dar nu ma intimidez ci cer un coctail, bautura din reclama. Cu foarte multa aplecare spre slujire si satisfacerea clientului cu mare umilinta si mult respect imi pregateste bautura minune si mi-o serveste impecabil. Las un ron bacsis si nu se jigneste oricat insist dupa ce mai inainte ma face atent la rest desi insistand sa las leul ca bacsis il umilesc oricat multumesc ca sa acopar. Mesele goale erau de o curatenie exemplara si hainele patronului si ale barmanului aratau ca la mafioti, ultra scumpe si perfecte. Ies eu din acea incapere ciudata si incerc sa ma lamuresc cam unde intrasem. Parea bar desi dupa toate cate am vazut acolo puteam sa jur ca intrasem intr-o biserica moderna. Respectivii nu cred ca-si faceau vanzare ca nu era nimeni si se simtea asta si barul era deschis de vreo cativa ani, stiu ca mereu am trecut pe acolo nevazand ca intra sau iese cineva de acolo deci nu prea intelegeam ce afacere e aia in care sa nu castigi nimic ci sa pierzi mereu, multi bani, prea multi bani. Mi-am dat seama ca era vorba de niste romani care s-au intors din Italia si au deschis o afacere in Romania ca i-a invins dorul de tara. Si am concluzionat asa ca si cum as fi avut o revelatie divina zicand catre Dumnezeu: "Da, Doamne, se vede ca romanii sunt poporul tau, pai daca in toata lumea oamenii preschima tot ce ating in baruri de muncitori pariori cu bordel si pacanele, iata ca romanii sunt pe dos, dupa ce au lucrat ca sclavii, ca si capsunari si salahori in sconstructii iata ca cu banii castigati au importat de acolo barurile si bordelurile insa iata ca le-au preschimbat in biserici, spitale si farmacii. Numai romaii se puteau gandi la asa ceva pana acolo incat sa faca si sa intretina lucrarea asta de ani buni pe nimic, avand un client-doi pe luna." Bautura era de un gust naucitor de bun, cafea slaba cu tot felul de amestecuri si de ingrediente cu arome luxuriante pentru gusturi super rafinate. O minune. Pacat ca nu mi-a facut bine pe sistem fiindca oricat invelesti produsul in surprize si-l rafinezi, continea ceva substante echivalente cu pacatul si drogurile (cofeina, teina, nicotina...) asa ca trezindu-ma pe invers mi-a taiat legatura cu energiile divine si in loc sa ma bucur de soarele verii m-am simtit dupa ea ca lovit, mai istovit si stresat ca am ajuns la servici mai obosit incat am inceput sa carai si sa fac reprosuri sub soare din inima de mi s-a stricat convertorul duhovnicesc de energie pana acolo incat aveam impresia ca energiile luminoase de la soare imi fac rau si ma chinuie asa ca am fugit la umbra si la cismeaua cu apa rece, pierzandu-mi lucrarea divina de conversie in racoare, de asceza si rabdare cu Duhul.
Morala: oare te poti supara pe romani, pe cei ce fac din baruri biserici, din pacatosi sfinti si din sclavi oameni liberi?... si doar pentru ca dus de val nu ti-ai folosit ascultarea ca sa filtrezi ce bagi in si scoti din tine?