În prealabil postat de Sara I
Zaharia2009, cele scrise sunt profunde si bine punctate
Cataline, in privinta asta gandim la fel, desi poate exprimam diferit.
Sunt absolut pentru cunoasterea Adevarului,si ramanere in El..in credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. Exista o singura Evanghelie..reala..data de Dumnezeu, si nu inventata/imaginata de oameni. Si toate epistolele apostolilor,tot soborul sfintilor, avertizeaza impotriva eresurilor,falsilor ingeri de lumina,invaturilor mincinoase, falsi hristosi,antihristi,falsa credinta,modificarea/adaugirea/diluarea..ADEVARULUI. Sunt pentru cunoasterea/cercetarea Scripturilor, scrierilor parintilor..si dreapta lor intelegere..prin lumina Duhului Sfant.Dumnezeu Insusi ne spune ca''poporul Meu piere din lipsa de cunostinta"dumnezeiasca(Osea4:6)
Nu aici e baiul...da Doamne sa le citim...dar cel mai tare, da Doamne sa le traim...
Ordinea normala in raportul Cuvant Dumnezeiesc-om, eu o inteleg cam asa..1.El, Dumnezeu, initiaza.."conversatia"..si..la inima/mintea mea(la a ta, la oricare dintre noi)..prin harul lui Dumnezeu, ajunge un Cuvant Dumnezeiesc. Ca-l citesc, ca-l aud, ca mi-l spune cineva, ca vad vreun om care traieste deosebit de restul lumii(vreo epistola vie)..ca Dumnezeu vorbeste in multe feluri...2.eu primesc acel cuvant...il cred, il accept, il iau drept etalon...sau macar il pun sub semnul intrebarii.."oare...se poate...sa fie adevarat?" 3.odata acceptat/crezut,provoaca o schimbare in fiinta mea...ma determina inspre pocainta...imi trezeste constiinta...ma apropie de Dumnezeu...ma taie in doua...separand in mine...omul launtric,duhovnicesc..de omul firesc,de inclinatiile mele pacatoase...nu-mi mai place ce iubeam inainte...nu ma mai regasesc in multe activitati dinainte...pot avea "crize de identitate"...nu mai stiu cine sunt/ce vreau...etc..4.eu cautand sa traiesc prin credinta/incredere in Hristos..alte vieti in jurul meu sunt afectate...reactiile oamenilor sunt impartite...unii se apropie de mine sa afle despre Dumnezeul meu...altii ma resping, ma batjocoresc...etc.
Pentru ca orice Cuvant Dumnezeiesc e viu..e putere...e lucrator...rodeste in om...schimba minti, inimi, vieti..
Sigur ca vorbim de un proces in timp..si vorbim de mai multe domenii din vietile noastre, care sunt curatate gradual...sunt etape, de aceea e calea pocaintei...si de aceea e o lupta...care se cere dusa pana la capat..
Or, in cazul unui fariseu, lipsesc punctele 2 si 3.Undeva, din cauza unor "scurtcircuite" in constiinta sa..in inima sa..Cuvantul Dumnezeiesc ricoseaza..si nu-I patrunde in fiinta. Ramane la nivelul informativ..se impauneaza cu aceasta colectie de date..da in cap la altii cu ele...esuand in a extrage beneficii duhovnicesti pentru sine. E ca pomul blestemat, cu multe frunze(vorbe, impresii,atitudini exterioare,aparente), dar fara rod(traire adevarata in Duh, de care el insusi si cei din jur sa se poata folosi). Ce sa fie acest scurtcircuit? Daca un cuvant Dumnezeiesc nu poate fi fara rod, odata crezut de om...inseamna ca omul acesta nu il crede.. Pai de ce nu Il crede?Pai nu poate.De ce nu poate?Ne spune Hristos de ce:"Cum puteti voi sa credeti, cand cautati slava unii de la altii si slava care vine de la Singurul Dumnezeu nu o cautati?(Ev.Ioan,5:44)
Asta e lepra interioara a fariseului.Si blocajul lui.Dorinta de slava de la oameni.Slava desarta. Imaginea.Ce cred ei de mine?Cum sunt eu vazut de oameni in societate?Care e impresia pe care o las?Inima fariseului nu-L iubeste pe Dumnezeu. Nu mai incape in el dragostea de Dumnezeu, pentru ca e impatimit. De sine insusi.Va face orice sa dea bine in fata altora, va rastalmaci scripturile ca sa-si scoata dreptatea, si sa-si acopere pacatele.Este el religios? Ba bine ca nu.Dar nu cunoaste,nici traieste religia curata in fata lui Dumnezeu:"Religiunea curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume."(Ep.Iacov,1:27)
Ci religia lui e moarta. Poate sa mearga sa dea acatiste, sa se inchine la icoane, sa dea bani la biserici, sa caute compania preotilor,calugarilor,sa mearga la manastiri..sa faca cruci largi, corecte,si cand ajunge acasa sa injure, sa barfeasca, sa blesteme,sa invidieze..sa curveasca, sa preacurveasca,sa urasca..sa otraveasca cu vorbele lui, si daca il calci pe bataturi, din greseala, o sa-si dea "evlavia" pe fata..muscand ca un ..pui de naparca..
Si ce e cu adevarat tragic la fariseu, este ca se crede in ordine si buna randuiala cu Dumnezeu,pentru ca are "fapte".Isi adoarme constiinta cu apartenenta la o religie, mers la biserica,respectare stricta a ritualurilor..posturi, etc.Dar inima lui e moarta.
Ce vrea Dumnezeu de la noi? Ce ne cere El? De la inceput?
UN SINGUR LUCRU : Fiule, da-mi INIMA ta. Si gaseste-ti placerea in Mine, in a Ma cunoaste pe Mine, in realitate si nu in inchipuire, in a cunoaste caile Mele...Cauta-Ma..intreaba-Ma...fa un pas...catre Mine...si restul ii fac Eu.. Ma voi lasa gasit de tine..daca Ma cauti cu toata inima ta...
Doamne-ajuta!
|