View Single Post
  #355  
Vechi 21.03.2012, 18:22:14
TINERI PENTRU ROMANIA's Avatar
TINERI PENTRU ROMANIA TINERI PENTRU ROMANIA is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.08.2010
Locație: Mai multe localități
Religia: Ortodox
Mesaje: 514
Implicit

DACI ȘI ROMANI

Dacii și noi

Iatoricul grec Strabon (n. 63 sau 60 î. Hr. în Amaseia Pontica – d. 21 sau 26 d. Hr.) îi descrie pe daci ca fiind blonzi, cu pielea albă și cu ochii albaștri ca nordicii.
Cei mai mulți dintre noi sunt șateni, cu pielea albă și cu ochii căprui ca locuitorii din sudul Europei.

De ce au ocupat romanii Dacia

Romanii aveau motive serioase să dorească cucerirea Daciei.
Granița Moesiei, pe Dunăre și a provinciei Illyricum era prea lungă și prin urmare greu de apărat.
Romanii, ocupând Dacia, puteau împiedica triburile germane să intre în Galia ținându-le sub amenințarea un atac din sud sau din sud-est și blocau totodată accesul barbarilor din nord și est în partea de răsărit a imperiului.
Cucerirea Daciei a fost pentru romani o necesitate strategică.
Ce i-a mai atras pe romani în Dacia a fost și bogăția țării.
Dacia avea pământ bun pentru agricultură și romanii erau un popor agricol.
În Italia nu se mai găsea pământ, marii proprietari de terenuri acaparându-l în cea mai mare parte.
Dar în Dacia pe lângă pământul bun mai erau și minele de aur din Munții Apuseni, singurele mine de aur din Europa.

Provincia romană Dacia

Provincia romană Dacia cuprindea toată Transilvania, Banatul și Oltenia.
În restul Daciei, adică în Muntenia, Moldova și Basarabia stăpânirea romană se limita doar la o prezență militară pentru paza căilor de acces și a punctelor strategice.
Sudul Basarabiei, Bugeacul, era și el stăpânit de romani dar aparținea de provincia Moesia Inferioară.

Procesul de romanizare

Romanii au romanizat intens și rapid provincia Dacia.
Pentru consolidarea stăpânirii lor romanii au făcut tot posibilul pentru a-i câștiga pe daci pentru cultura și civilizația lor.
Numai cu administratori străini și cu trupe de ocupație nu se poate controla multă vreme o Țară.
Numărul veteranilor așezați în Dacia a fost mare.
În limba română omului în vârstă i se spune bătrân, cuvânt care provine din latinescul veteranus.
Celelalte popoare de origine latină folosesc pentru omul în vârstă termeni proveniți din latină ca vieux, vechio.
Numărul mare al veteranilor nu e surprinzător pentru că procesul așezării lor în Dacia a durat mult, adică tot atât cât au stat și trupele romane la noi.
Nu a fost o singură împropritărire a veteranilor ci o serie întreagă de împroprietăriri.
Așadar elementul militar sporea mereu.
Și orășeni au fost mulți pentru că un cuvânt ca pământ, provine din latinescul pavimentum, care înseamnă pavaj, podea.
Un alt exemplu în acest sens este cuvântul românesc cetate provenit din latinul civitas.
Alte popoare latine au folosit pentru a numi o așezare întărită termeni militari ca arx sau castellum.
Asupra Munteniei și Moldovei influența romană s-a exercitat și înaite de expedițiile lui Traian.
O atestă numeroasele tezaure monetare romane unele dintre ele cuprinzând chiar emisuni republicane.
Răspândirea monedelor romane în acest teritoriu îi determină pe dacii de aici să renunțe la propriile lor monede.
După cucerire procesul de romanizare se produce și în Muntenia și în Moldova, acestea fiind străbătute de drumuri romane și apărate de castre romane.
În Muntenia, în ținutul păduros dintre Bărăgan și Burnas, slavii au găsit o populație romanică numeroasă și de aceea l-au numit Vlașca, adică Țara vlahilor și Vlăsia, care are același sens. Vlah înseamnă în slavonă roman.
Rapiditatea cu care s-a făcut romanizarea în Dacia e atestată și de evoluția numelor.
O inscripție latină găsită la Tropaeum face mențiune la trei generații ale unei familii de daci.
Scoris are ca soție pe Aurelia Eftepir și este fiul lui Mucaporus.
Copii lui Scoris și ai Aureliei, nepoții lui Mucaporus, se numesc Aurelius, Sabina, Valens, și Sabinianus.
Dacă bunicul și tatăl păstrează numele dacice, mama are prenumele roman Aurelia, iar copii au toți nume romane.
La a treia generație procesul de romanizare se încheiase.
În toată Dacia romanizarea a fost la fel de rapidă și completă.
La retragerea legiunilor Dacia era deplin romanizată și peste tot se vorbea latina în varianta ei populară.

Popescu Angela

Bibliografie
Petre P. Panaitescu, Istoria românilor, București, 1990
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. ed. a II-a revăzută și adăugită, București, 1972
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX!