Cu mulți ani în urmă m-am mutat din Iași (orașul cu cele mai multe Biserici din țară) în Timișoara unde abia dacă zăream vreo Biserică ici și colo. La început m-am spovedit la Catedrală. Plecam de la spovedanie confuză. Eram obișnuită să discut îndelung cu părintele meu duhovnic din Iași, iar acum în 3 minute eram deja împărtășită. În vara următoare, tot postul Sfintei Maria m-am rugat Sfintei Măicuței să mă ajute să-mi găsesc duhovnic bun. Sâmbătă după-amiază (cu o zi înainte de 15 august) dintr-odată mi-am spus ”Ies din casă. Mă plimb și abordez primul preot ce-mi iese în cale. Pașii m-au purtat spre Biserica din Elisabetin. Am intrat și era o slujbă de pomenire. La final, l-am abordat pe preot. Era cam grăbit pentru că trebuia să se ducă să facă rugăciuni acasă la cineva bolnav. I-am spus ”Părinte, spuneți-mi când să vin. Eu m-am rugat Maicii Sfinte să găsesc duhovnic și m-a îndrumat spre dumneavoastră.” M-a privit cu altă sclipire în ochi și mi-a spus ”Hai atunci! Ești pregătită?” ... M-am spovedit. Din acea zi a rămas duhovnicul meu... Acum , chiar la o astfel de distanță, vorbim des la telefon și-i simt mereu rugăciunile.
Sper să-ți fie de folos sfatul. Duhovnicul bun se află în rugăciune...
|