View Single Post
  #14  
Vechi 12.08.2014, 11:08:46
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul

Nu, la spovedanie nu cred că putem merge cu păcatele deja iertate, însă e necesar să mergem cu credința că Dumnezeu ne iartă păcatele în Taina Spovedaniei.

Eu cred că Evanghelistul ne vorbește despre necesitatea și puterea credinței, iar nu despre păcatele deja iertate.
Credința fără fapte, moartă este. Fără fapta numită spovedanie, credința în iertarea păcatelor rămâne neroditoare, oricât ar fi ea de mare.

Credința e condiție necesară a faptei, nu substituentă a ei!

O spovedanie fără credința în iertarea păcatului e la fel de inutilă ca și o credință fără spovedanie. Doar împreună aduc rodul iertării.
Este intradevar important ceea ce este aici subliniat - necesitatea si puterea credintei - mesajul transmis noua. Atat de puternica trebuie sa ne fie credinta incat cand cerem sa credem ca ne-a si fost dat. Iar aceasta sa fie etalon la masura credintei noastre. Iar daca nu a fost dat sa stim ca nu am meritat la acel moment, ca poate e nevoie de mai multa smerenie, de cainta, poate e o incercare a puterii credintei... Adica de a ajunge la acea masura a credintei in care sa nu mai existe nici urma de indoiala.
Legat de pacatele noastre si iertarea lui Dumnezeu, fara o cainta cuprinsa de umilinta, de smerenie, de rusinare chiar, in fata lui Dumnezeu, nu vine iertarea. Ori cainta este cu adevarat smeritoare doar in fata duhovnicului. Cata psihologie ortodoxa este cuprinsa doar in acest gest de spovedanie in fata duhovnicului. Cum se prezinta singur sufletul seara cand se cerceteaza pe el insusi si cum se prezinta sufletul in fata duhovnicului . Sunt doua stari diferite, doua nivele de smerenie.

Sper ca nu supar cu interventiile mele. Imi amintesc prima mea spovedanie dupa un sir de ani de pacatosenie. Desi am mers cu frica la spovedanie, pentru ca nu a fost cainta si smerenia adanca, nu am primit atunci iertarea. Si am trait atunci 2 saptamani de cainta si plans, simtind ca daca atunci muream , fundul iadului era al meu. Abia atunci a venit iertarea, ca pe o usurare si fericire de nedescris.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote