In cazul divorțurilor, oamenii au greșit când s-au căsătorit. Dar Biserica acceptă divorțul ca să nu se strice armonia în viață. Ca să se evite desfrânarea, Biserica a îngăduit căsătoria a doua și a treia. Dacă s-a măritat în grabă, pentru că băiatul are cravată frumoasă, pentru că are marcă de mașină nu știu de care… Tinerii să nu se grăbească la o căsătorie numaidecât din motive materiale. Văd că mai mult femeile sunt înșelate de bărbați.
La Casa Regală, atunci când trăia Regina Maria, s-a întâmplat că un soldat din gardă a poftit la frumusețea ei. N-a avut de lucru și-i mărturisește acest gând și prietenului său tot din gardă. Acesta se duce și-l spune reginei. Atunci regina l-a chemat și l-a întrebat:
‒ Ai nevastă?
‒ Am, să trăiți, Majestate!
Atunci regina i-a poruncit majordomului:
‒ Adu două pahare cu apă!
Vine majordomul cu paharele și le pune pe masă. Și regina îi spune soldatului respectiv:
‒ Uită-te bine la aceste două pahare. Cum e paharul acesta, la fel e și celălalt! Cum e nevasta ta, așa sunt și eu! Nu mă pofti, că nu-ți dau nimic în plus față de nevasta ta!
‒ Să trăiți Majestate!
Deci, frumusețea este la acea femeie pe care o iubește bărbatul, cu care s-a cununat. O altă femeie care-l încântă nu-i dă nimic în plus din punct de vedere fiziologic față de ce-i oferă soția lui. Doar că este altă inimă, altă educație, alt angajament, altă prezență… Femeia toate aceste daruri frumoase le risipește atunci când ia de bărbat un soț nătâng. Când aflu că și-a bătut soția mă supăr foarte rău…
(Părintele Arsenie Papacioc, Despre armonia căsătoriei, ediție îngrijită de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 43-45)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|