[vsovivi]

„13. Zisu-I-a cineva din multime: "Invatatorule, spune-i fratelui meu sa imparta mostenirea cu mine".
14. Iar El i-a zis: "Omule, cine M'a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi?"
15. Si a zis catre ei: "Luati seama si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale".
16. Si le-a spus aceasta parabola: "Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.
17. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n'am unde sa-mi adun roadele?
18. Si a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele si mai mari le voi zidi si-mi voi strange acolo tot graul meu si bunatatile mele;
19. si-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te!...
20. Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule!, in noaptea aceasta iti vor cere sufletul. Si cele ce-ai pregatit ale cui vor fi?
21. Asa se intampla cu cel ce-si aduna siesi comori, si nu intru Dumnezeu se imbogateste".
22. Si a zis catre ucenicii Sai: "De aceea va spun: Nu purtati grija pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca.
23. Viata este mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea.
24. Priviti la corbi, ca nici nu seamana, nici nu secera; ei n'au camara, nici hambar, si Dumnezeu ii hraneste. Cu mult altceva sunteti voi decat pasarile!
25. Si cine dintre voi, purtandu-si de grija, poate sa-i adauge staturii sale un cot?
26. Deci, daca nici cel mai mic lucru nu-l puteti face, de ce duceti voi grija de celelalte?”

Nu prea are sens a tălmăci pilda ca să iasă la lumină învățătura căci se înțelege lesne și prea bine unde anume bate ea. Păi bate la greu în nemulțumitul competent, marele doctor al casei, și bate rău și pentru ca să priceapă iapa bate șeaua... darmite altceva așa că bate și covorașul de sub ea, cu topporul și cu coada de topor.

Dar cine o fi coada de topor? Care o fi noaptea asta invocată? Cine or fi cei ce o să ceară sufletul bogatului?.. bogătașașului acela ce iată că putea să facă și el lucrul cel mai mic, așa se lăuda, puțea să-și zică sufletului: Suflete!.. ca să-l crescă cu un cot, căci brusc iată din pricina minunii ăsteia extraordinare l-a apucat așa din senin, brusc, durerea în cot, așa o durere exact cum e aia când te dor dinții, când cresc ei... de la vreme... firește, și așa... s-a nemulțumit el atunci, atât de tare, atunci când a văzut, încât a făcut dreptate peste toți frații urmași strângându-le lor toată averea aia multă... la el în hambare... firește.

Numai că apoi, fraților, nu mai era cine să le-o împartă drept, averea și bunătățile. Și atunci au cerut sufletul lui iar ce a strâns el, toate bunătățurile, au ajuns, cum altfel, au ajuns spurcate. Deci ale cui vor fi până la urmă? Și care a fost clipa aia rea când bogatul brusc s-a nemulțumit... și pentru ce anume?

Hai că nu vă mai fierb în suc propriu, păi i s-a suit omului păcătos la cap că țarina i-a rodit din pricina că dădea cineva roade vrednice la vreme, și asta știa și asta știa și asta știa și el apoi cine era acel cineva cu merite deosebite, și dacă a aflat iată era sigur că nu va mai avea nevoie de nimeni, nici de frați și nici de prieteni, și de absolut nimic... afară de o grijă nouă, foarte frumoasă, căci iată a reușit să crească el, a reușit să adauge el staturiii sale un ditamai cotul și un ditamai pișcotul, darmite atunci celelalte care se cam subânțeleg... din text.

Dacă citești cu luare aminte... poate o să pricepi ce am vrut să zic... argumentul unic și esențial și cel mai important-exportant.