[glykys]

[SIZE=+1]

Fiti, dar, voi desavirsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavirsit este (Matei 5, 48)

Iubiti credinciosi,

Dumnezeiasca Evanghelie de astazi vorbeste in chip luminat despre aspra si ingereasca viata a Sfintului slavitului prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul care, dupa marturia Domnului Este cel mai mare om nascut din femeie si cu adevarat prooroc si mai mult decit prooroc (Luca 7, 26-29). Intrucit chipul Sfintului Ioan Botezatorul este chipul omului desavirsit, voi vorbi astazi despre desavirsirea crestina, dupa a mea slaba putere. Zice Sfintul Maxim Marturisitorul: "Multi sint cei ce vorbim, dar putini cei ce facem. Insa nimenea nu trebuie sa strice cuvintul lui Dumnezeu pentru negrija sa propie, ca sa-si marturiseasca neputinta sa si sa ascunda adevarul lui Dumnezeu. Aceasta ca nu cumva sa ne facem vinovati, pe linga calcarea poruncilor, si de rastalmacirea cuvintului lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. II, Sibiu 1945, p. 114).
Deci, mingiindu-ma cu marturiile de mai sus si nadajduind la mila si puterea cea fara margine a Preabunului nostru Dumnezeu, am indraznit sa vorbesc putin despre desavirsirea omului, macar ca eu nici cu virful degetului nu m-am atins prin lucrare de aceasta. Mai intii, o intrebare: ce este desavirsirea? La aceasta voi raspunde nu cu cuvintele mele ci cu ale Sfintilor Parinti. Astfel Sfintii Calistrat si Ignatie zic: "Desavirsirea omului sau nepatimirea este acelasi lucru" (Filocalia, vol. VIII, Bucuresti, 1979, p. 191-192). Iar Sfintul Ioan Scararul, zice: "Desavirsirea este invierea sufletului inainte de cea a trupului si a doua treapta dupa cea a ingerilor in cunostinta cea desavirsita a lui Dumnezeu" (Filocalia, vol. IX, Bucuresti, 1980, p. 418-419). Sfintul Simion noul Teolog arata ca desavirsirea este a patra treapta duhovniceasca, zicind: "La aceasta se adauga a patra treapta si schimbare de virsta duhovniceasca. Ea este a batrinului si a celui albit la par si consta in atintirea neabatuta a privirii catre cele dumnezeiesti" (Filocalia, vol. VIII, Bucuresti, 1979, p. 538).
Sfintul Vasile cel Mare, zice: "Cel ce s-a facut iubitor de Dumnezeu si doreste sa aiba cit de putin nepatimirea Lui, si pofteste sa guste cit de putin din sfintenia Lui, precum si din bucuria si veselia ce se naste din aceasta, sa se straduiasca sa-si departeze gindul de la toata patima materiala care ii tulbura sufletul; sa priveasca cu ochi curati, neumbriti, la cele dumnezeiesti si sa se faca locas nesaturat al luminii de acolo. Adica, omul desavirsit este locas al Bunului Dumnezeu care doreste sa cuprinda cit mai mult pe Dumnezeu".
Iar Sfintul Isaac Sirul spune despre nepatimire: "Nepatimirea nu inseamna a nu mai simti patimile, ci a nu le mai primi" (Idem, p. 189). Sfintul Diadoh al Foticeei zice: "Nepatimirea inseamna nu a fi fara de patimi, caci asa ar trebui, dupa Sfintul Apostol Pavel, sa iesim din lume (I Corinteni 5 10); ci, fiind razboiti, sa fim si sa raminem nebiruiti" (Idem, p. 191).
Sfintul Maxim Marturisitorul zice: "Nepatimirea este starea pasnica a sufletului, datorita careia este greu miscata spre pacat" (Idem, p. 192).
Sfintii Parinti ne mai arata ca prin "indumnezeire" sau desavirsire, inceteaza lucrarea naturii umane si este inlocuita cu lucrarile dumnezeiesti, atributele naturale fiind coplesite de slava dumnezeiasca. Astfel Sfintul Maxim Marturisitorul spune: "Sufletul devine ca un dumnezeu, odihnindu-se prin participarea la harul dumnezeiesc de toate lucrarile sale mintale si sensibile si odihnind deodata cu sine toate lucrarile naturale ale trupului care se indumnezeieste impreuna cu sufletul in proportie cu participarea lui la indumnezeire, asa incit, atunci se va arata numai Dumnezeu, atit prin suflet cit si prin trup, atributele naturale fiind biruite de prisosinta slavei" (Pr. Prof. D. Staniloae, Morala crestina, vol. 3, 1981, 313-314).
A doua intrebare: oare desavirsirea omului drept pe pamint este cu totul desavirsita? Si la aceasta intrebare ne raspund Sfintii Parinti, zicind: "Cei nepatimitori intinzindu-se peste ei fara sa se sature, urmaresc desavirsirea fara sfirsit (nedesavirsita) ca una ce se ridica pururea peste sine insasi prin adaosurile neostenite ce se inalta neincetat prin suisurile spre Dumnezeu" (Filocalia, vol. VIII, op. cit., p. 192-193). Sfintul Nil Sinaitul, aratind ca sint doua desavirsiri, zice: "Trebuie sa intelegem doua desavirsiri: Una vremelnica si alta vesnica". Despre cea dintii zice Sfintul Apostol Pavel: Iar cind va veni desavirsirea atunci ceea ce este in parte se va desfiinta (I Corinteni 13, 10).
Cind va veni desavirsirea, inseamna ca aici pe pamint nu putem cuprinde desavirsirea dumnezeiasca. Si iarasi, doua desavirsiri cunoaste Sfintul Apostol Pavel si stie pe acelasi om desavirsit. Pentru viata de fata il numeste desavirsit, iar fata de cel cu adevarat desavirsit il numeste nedesavirsit. De aceea zice: Nu ca am luat rasplata ori sint desavirsit (Filipeni 3, 12). Dupa putin zice: Citi sintem desavirsiti aceasta sa gindim (Filipeni 3, 15). Sfintul Ioan Scararul zice: "Desavirsirea celor desavirsiti este nedesavirsita" (Filocalia, vol. IX, 419). Inca si Sfintul Macarie cel Mare zice: "Nimeni nu ajunge desavirsit in veacul de acum ca atunci n-ar fi arvuna ceea ce se da aici". Si iarasi: "Stiu pe multi, si ma numar si eu printre acestia, prin experienta, si stiu bine ca nimeni nu este desavirsit aici; chiar de ar ajunge cu totul nematerial si s-ar uni aproape cu Bunul Dumnezeu, pacatul merge in urma lui si niciodata nu piere cu desavirsire inainte de moarte" (Filocalia, vol. V, p. 227-228).
[/SIZE]