View Single Post
  #5  
Vechi 27.05.2009, 14:55:07
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.524
Implicit

Probabil aceasta durere sufleteasca reprezinta pe undeva un pacat, o lipsa de smerenie, o conduita fara de speranta ajutatoare a credintei. Eu am simtit acut aceasta durere, durere survenita accentuarii starilor lumesti si nu spirituale.Acum, ce sa spunem, poate fi o varianta, dar mai exista si psihologia copilariei care ne determina sa suportam ceea ce intampinam de-a lungul vietii, mai mult sau mai putin dureroase.
Pana la urma, forta cu care suferim ne este insuflata si de educatie, dar si de genetica dobandita de la parinti, asftel, unele persoane au tendinte de-a suferi mai mult, iar altele mult mai putin, in cazuri similare.
Practic, prin aceasta durere ne autoflagelam sistematic...de ce ? Cine stie ! Cu siguranta, insa, ca si durerea are rolul ei pamantean, ea amplifica anumite stari, ea reprezinta studiul cel mai elocvent asupra vietii, asupra mediului inconjurator. Prin durere invatam mai multe decat prin oricare alta stare care ne poate domina.
De unde vine aceasta durere ? Din necesitatea omului de-a ajunge la bucurie, fiindca, in mod paradoxal, cel mai bine ne putem defini fericirea, trecand in prealabil prin nefericire si suferinta. Ca atare, oamenii care nu prea au cunoscut durerea, au trait o viata searbada, fara intensitatea bucuriei ce te poate coplesi dupa ce treci prin suferinta.
Din pacate, multe dureri ni le asumam fara rost, suferim in nestire ca niste pampalai din motive absolut banale, nejustificate in plan firesc si , de cele mai multe ori catalogate doar ca niste capricii .
Eu nu cred ca durerea este mai cu precadere atribuita omului pacatos, poate ca dimpotriva, oamenii care intampina deseori dureri sunt aceia carora le pasa de ceea ce se-ntampla, sunt cei mai echilibrati si calzi sufleteste, astfel durerea manifestandu-se ca o definire a acestei calduri.
Insa, durerea poate constitui o stare de smerenie, deschizand in acelasi timp multe porti spre cugetul celui care o suporta, porti spre indreptare, dar si porti spre decadere, unii manifestandu-se mai degraba in mod violent si intrigant.
Ce ne-am face, oare, fara durere ? Nu am mai fi oameni !
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
Reply With Quote