Citat:
În prealabil postat de MarinaAlca
Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!
|
Aceste atacuri sunt cel mai greu de suportat! Nici nu va imaginati cat de mult va inteleg, nu va imaginati! Mi-a salvat sufletul intotdeauna mila ce o am fata de cei ce se bucura sa infinga pumnalul si celebra fraza "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"
Va imbratisez! Putere si lacrimi intaritoare, nu manioase!
