Afirmația îmi aparține, așa că mă simt dator să dau un scurt răspuns: Nu asta trebuie să fie concluzia. Am vrut doar să spun că atunci când omului nu-i lipsește nimic cam uită de Dumnezeu. Când ai necazuri și lipsuri vezi cât de mic, neputincios și muritor ești, inima ți se înmoaie din împietrirea în care s-a aflat până atunci și îți amintești de El.