In ziua de azi visam la casatorie mai tarziu decat bunicii nostri. Avem cariera, scoala, sau nu avem cu ce sa ne intretinem.
Traieste-ti intai viata, bucura-te de libertate, ca pe urma incep grijile, esti prea mica! Asa imi zicea cineva, inainte sa ma casatoresc.
Tinand cont ca in medie traim vreo 75 ani, daca ne casatorim pe la 25-30 ani, raman 50- 45 ani posibili de casatorie. Visul mi se pare sa atingem aceste cifre.
Divortul le distruge. Iresponsabilitatea, desconsiderarea familiei. El sau ea vede niste ochi mai frumosi si isi urmeaza instinctele de vanator. Nu conteaza ca e casatorit/a, ca raneste pe cineva. Copiilor le explica asa, ca in filme: eu tot te iubesc, dar ma despart, imi urmez inima! Daca el sau ea se simte neglijat/a, nu discuta cu celalalt, nu pun pret pe comunicare, trec direct la fapte, isi asculta instinctele.
Daca mai au si experienta bogata si variata, ca de - s-au casatorit tarziu, e posibil sa nu reziste langa sot/sotie. Cum spunea cineva: daca tie ti-as oferi acelasi fel de mancare in fiecare zi, chiar daca iti place foarte mult, ti se apleaca. (asta era justificarea barbatilor, pentru aventuri extraconjugale, expusa de o femeie-amanta!).
Eu ma tem ca va fi din ce in ce mai desconsiderata ideea de familie. Si nu acuz pe cei care au motive de despartire de genul violenta, ma refer la cei care se plictisesc.
|