"Nevrednic fiind pe pamant, suflete al meu pocaieste-te. Tarana in mormant nu lauda si de greseli nu se izbaveste. Striga dar, catre Hristos Dumnezeu: Cunoscatorule de inimi gresit-am, ci, mai inainte de a ma osandi, Dumnezeule, milostiveste-te spre mine si ma mantuieste.
Pana cand suflete al meu petreci in pacat? Pana cand tot amani pocainta? Adu-ti aminte de judecata ce va sa vie si striga catre Hristos Dumnezeu: Cunoscatorule de inimi gresit-am! Ci, Tu, Doamne, Cel ce esti fara de pacat, miluieste-ma!
Slava Tatalui si Fiului si Sfandului Duh.

La infricosata judecata, fara de parasi voi fi vadit si fara de martori voi fi osandit, ca se vor deschide cartile constiintei si lucrurile cele ascunse se vor vadi. De aceea, mai inainte de a se cerceta cele lucrate de mine, in privelistea aceea a toata lumea, Dumnezeule, curateste-ma si ma miluieste!
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Stapana de Dumnezeu Nascatoare, neinteleasa si necuprinsa este taina cea infricosata ce s-a lucrat prin tine: ca pe Cel necuprins zamislindu-L, L-ai nascut imbracat in trup, din preacinstitul tau sange. Pe Acela, Curata, roaga-L, ca pe Fiul tau, sa mantuiasca pe toti cei ce-ti canta tie!"