Nu e vorba că-L supărăm pe Dumnezeu, căci păcatele ne fac rău nouă înşine, nu Lui; sau poate că-L mâhnim pentru că ne pierdem, pentru că păcătuind ne dezlipim de darurile Lui, de dragostea pe care ne-o oferă, iar noi o refuzăm.
De ce e păcat curvia? Mai întâi, dacă e o legătură bazată pe plăcere, e păcat pentru că asta îl fragmentează pe om şi-l alienează, implicându-se trupeşte, nu şi sufleteşte într-o legătură cu alt trup. Prin urmare, trăieşti o scindare între trup şi suflet.
Presupunând, însă, că trăieşti marea iubire, care înseamnă o deplină participare şi a sufletului, o relaţie profundă, deci, între cei ce se iubesc, dacă nu-i închini dragostea asta lui Dumnezeu, în Biserică, înseamnă că nu-L vrei pe Hristos între voi, că vrei, eventual, să atingi absolutul doar prin iubirea asta care rămâne, totuşi, imperfectă.
Căsătoria creştină e altceva decât o simplă iubire omenească. Nu e o unire închisă în doi. E „în Hristos şi în Biserică”.