Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Funcția de Prefect este specifică Bisericii Catolice (există și în alte compartimente), ori e o titulatură moștenită din Imperiul Roman?
|
Multe sunt mostenirile imperiului roman; ele sunt prezente in Biserica si raspandite in toata lumea de catre Biserica. Subiectul e vast si merita un topic dedicat, pe care am sa-l deschid deindata ce voi avea un pic de timp.
Pentru acest topic, sa retinem ca "Inchizitie" pe latineste s-ar putea oarecum traduce prin "Cercetatura" pe romaneste. Seful Inchizitiei, actualmente prefectul Congregagatiei pentru Doctrina credintei, arhiepiscopul Muller, detine a doua pozitie de precedenta in ierarhia Curiei Romane, dupa Secretarul de Stat (=seful diplomatiei). Adica vine pe locul trei dupa Papa insusi. De notat ca pe locul al patrulea vine prefectul care se ocupa de coordonarea si problemele catolicilor rasariteni. Astazi, ca si ieri, principalul obiect de activitate al Sfantului Oficiu al Inchizitiei devenit Congregatio pro Doctrina Fidei este prezervarea ortodoxiei credintei. Uneori, se poate intampla si episcopilor sa aiba nelamuriri dogmatice, caz in care adreseaza o scrisoare formala Sfantului Oficiu (numita "dubium" sau, la plural, "dubia" daca sunt mai multe intrebari), iar Sfantul Oficiu este obligat sa raspunda in termen de 6 luni episcopilor (2 ani presbiterilor si laicilor). Raspunsurile, in afara de cazul ca sunt secrete, se publica in Acta Apostolicae Sede, care e un fel de Monitor Oficial al Bisericii. Sunt o sursa inepuizabila de cunostinte pentru mine, dar gasesc rar aceasta publicatie. Imi amintesc ca am citit, intr-un numar de prin anii 30, un raspuns al Sfantului Oficiu la dubium-ul unui episcop care intreba daca vinul cu metabisulfit din comert poate fi folosit ca materie potrivita pentru Sfanta Euharistie. De obicei raspunsul contine o minuta ("afirmativ" ca in cazul de mai sus, sau "negativ" in alte cazuri) urmat de o expunere de motive.
Hotararile Sfantului Oficiu pot fi rasturnate numai de Papa (sau de un Conciliu Ecumenic). Ele au caracter magisterial, adica, prin ele, Biserica se exprima formal, ca maica si invatatoare. Alte structuri romane, precum Comisiile Teologice, nu au caracter magisterial, ci exprima pareri teologice demne de luat in seama in materie de credinta.