"17. Și am gândit în inima mea: "Dumnezeu va judeca pe cel drept ca și pe cel nelegiuit", căci este vreme pentru orice punere la cale și pentru orice faptă.
18. și am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-și dea seama că nu sunt decât dobitoace".
19. Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!
20. Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?" (Ecclesiastul, cap. 3)
|