Imnul “Lumina lina”(Tes ilaron;lumen jucundum;svitate tihii-lumina vesela,aducatoare de bucurie)care se canta la vohod este un imn dintre cele mai vechi imne liturgice crestine el provenind din sec II sau III si este de inspiratie strict crestina.Dupa cuprins acest imn este adresat lui Hristos care este ulmina cea aducatoare de bucurie a slavei Tatalui ceresc,dar in acelasi timp afirma si confirma existenta distincta a celor trei personae treimice.In vechime imnul se canta seara atunci cand luceafarul se ivea iar credinciosii se aflau la rugaciune si aprinzand sfesnicul care il inchipuia pe Hristos aduceau cantare de seara. Aprinderea sfesnicului simboliza incetarea de a exista in intunericul mortii si venirea lui Mesia odata cu luceafarul de seara care aduce lumina si nedejde.Aprinderea sfesnicului este in fond o reproducere a miracolului luminii de la Ierusalim din noapte Sf. Pasti.astfel lumina are si o adevarata dimensiune pascala.
Importanta momentului este marcata de formula “Intelepciune drepti!”prin care este invocata pozitia demna, cuviincioasa si atenta a credinciosului care trebuie sa asculte imnul care vorbeste de Hristos.
Prochimenele isi au originile in V.T. dar si-au pierdut intinderea iar acum au ramas ca simple versete asezate inainte de paremii.(proheimenos=inainte de…).La vecernie prochimenele sunt randuite pe zilele saptamanii.
Paremiile se citesc astazi dupa prochimen si au un caracter didactic fiind anumite pericope biblice alese din V.T.(paroimia=proverb,parabola pilda)Acestea se diferentiaza prin numarul lor care in zilele obisnuite este 3 iar in zilele speciale sunt:la Nasetrea Domnului=8,Boboteaza=12 si sambata patimilor=15
Rugaciunea Invredniceste-ne Doamne denota caracterul mistic al smereniei crestine si isi are originea in sec.VII.
Ectenia cererilor este la fel de veche(secIV-V) si se rosteste indata dupa rugaciunea “invredniceste-ne Doamne”
Stihoavna este o grupare de stihuri vechi testamentare si stihiri de lauda care infatiseaza viata si activitatea Sfintilor praznuiti.Stihoavna se rosteste dupa rugaciunea plecarii capetelor.
Rugaciunea dreptului Simeon(“Acum slobozeste….”)care se citeste imediat dupa stihoavna este una din rugaciunile de origine biblica si o gasim in Evanghelia dupa Luca(capII,vs.29-32).aceasta rugaciune este rosita de catre dreptul Simeon in momentul in care il primeste in bratele sale pe pruncul Iisus si reprezinta rugaciunea de izbavire din intunericul mortii spre sfarsitul zilei precum Simeon spre sfarsitul vietii.Astfel putem pune in paralel implinirea sufleteasca a batranului cu linistea sufleteasca dinaintea somnului.
Troparele au ca si text viata,virtutile si muceniciile celor care sunt praznuiti in ziua respectiva si au ca rol impunerea in sufletul crestinului a modelului de viata a Sfantului praznuit.Termenul grecesc este de apolutihia si inseamna troparele finale sau de incheierea slujbei.
Otpustul sau apolisul este rugaciunea care pomeneste atat Sfantul zilei cat si pe dreptii V.T. care au asteptat pe Mesia fara sa fi avut bucuria de a-L vedea.Cu ei se incheie sirul sfintilor pomeniti la otpustul de la sfrsitul vecerniei deoarece cu ei s-a incheiat epoca Vechii Legi pe care o reprezinta sau o simbolizeaza aceasta sfanta slujba.