[glykys]

În prealabil postat de carmenrachita

Am nevoie de o casa pentru a nu mai sta cu chirie. Ce rugaciuni sa fac?

Observ ca mesajul este foarte vechi, sper ca persoana care a intrebat sa isi fi luat casa, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar poate ca se va folosi cineva de aceasta intamplare adevarata din biografia lui Danion Vasile:

Acum, pentru că pentru mulţi tineri căsătoriţi locuinţa e o problemă, vreau să îţi spun cum a fost cu noi. Până pe 1 octombrie am putut sta în gazdă la o cunoştinţă apropiată. După acea dată se ivea din nou problema unui cămin.
Cu câteva zile înainte de 1 octombrie, un prieten apropiat, pe nume Ioan, ne-a întrebat: „Nu vreţi să staţi în apartamentul moştenit de la fosta mea soţie? Aveţi acolo tot ce vă trebuie...“. Evident, nu puteam refuza o asemenea ofertă. Am văzut în ea mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a lăsat. În toate încercările mari prin care am trecut, a fost alături de noi. Chiar dacă de câteva ori ni s-a părut că ne-a părăsit, că ne-a lăsat fără ajutor. [/font]
Ioan ne-a ajutat enorm cu casa. El nu era şi nu e un om cu bani. Pentru a-şi întreţine familia (soţia lui abia născuse), a fost nevoit să îşi ia şi un serviciu de noapte. Dacă ar fi închiriat apartamentul în care ne-a ţinut pe noi, ar fi scos bani buni. Dar a preferat să ne ajute creştineşte (făcând astfel şi o pomană pentru sufletul fostei sale soţii şi pentru al fetiţei lor care murise; adevărată pomană, ca a văduvei din Evanghelie care nu a dat din surplusul pe care îl avea, ci din puţinul pe care îl agonisise).
Cu câteva zile înainte de a afla că vom avea unde să ne mutăm, Claudia a rămas însărcinată (încă nu ştiam, dar mai târziu, la ecografie a aflat data aproximativă). Într-un interval scurt de timp am avut două bucurii în care am văzut mâna lui Dumnezeu.
Trecuseră doi ani de când stăteam în casa lui Ioan, şi şederea noastră se apropia de sfârşit. El avea foarte mari probleme financiare (restanţă mare la întreţinere etc.) şi ne rugase ca peste aproximativ un an să ne găsim o altă locuinţă pentru ca el să poată închiria apartamentul în care stăteam.
Duhovnicul pe care îl aveam atunci (cel din Moldova, care ducea o viaţă de nevoinţă aspră) auzind de la Claudia cât de frământată era de gândul casei, mi-a zis: „Vezi ce faci şi rezolvă problema. Trebuie să găseşti o soluţie...“
Când mi-a dat acest sfat, am simţit că Dumnezeu mă va ajuta să cumpăr o casă. Un apartament de două camere costa vreo zece mii de dolari, iar noi nu aveam decât un sfert din sumă (o moştenire de la bunica). Oricum, nu i-am spus părintelui că nu am de unde să fac rost de bani.
(Descriu aventura cu casa tocmai pentru a da mărturie că Dumnezeu poartă de grijă celor care se căsătoresc; şi chiar dacă problema locuinţei e o problemă reală, Dumnezeu găseşte soluţie pentru fiecare. Sau mai bine-zis ne ajută pe fiecare să găsim cea mai bună soluţie de care avem nevoie. Şi, chiar dacă uneori ni se pare că ne scufundăm, în ultima clipă găsim soluţia de care aveam nevoie.)
M-am dus la moaştele Sfântului Mucenic Ciprian (care înainte de convertire fusese un mare vrăjitor, şi de care mă simt apropiat şi pentru că şi eu am cunoscut gustul amar al rătăcirii) ca să îl rog să ne ajute să facem rost de o casă. În clipa în care m-am rugat în faţa raclei, am simţit că vom primi ceea ce cer. Am simţit precis că sfântul îmi spune că voi avea casă. Deşi nu am auzit nici o voce, deşi nu se întâmplase nimic ieşit din comun, am fost convins că Dumnezeu ne va face curând o bucurie.
Nu peste mult timp am aflat că s-a scos la licitaţie un apartament cu trei camere în centrul Bucureştiului, la un preţ mic, nu mult peste zece mii de dolari (pe mine mă încânta ideea de centru ca să pot ajunge mai uşor la moaştele Sfântului Mare Mucenic Mina, ale Sfântului Mucenic Ciprian, ale Sfântului Dimitrie Basarabov şi ale Sfântului Nicolae).
Am vorbit cu părintele din Moldova şi acesta mi-a zis că se va ruga la Dumnezeu să luăm casa. Licitaţia se apropia, dar noi nu reuşiserăm să împrumutăm banii. Cu două zile înainte de licitaţie m-a biruit deznădejdea: „Doamne, de ce nu m-ai ajutat să fac rost de bani?... Şi de ce am simţit la moaştele Sfântului Ciprian că ne vei da o casă, când nu avem cu ce să o cumpărăm?...“ Eram foarte trist, nu puteam dormi.
A doua zi, duminică, ne-a întrebat o cunoştinţă foarte apropiată la ce licitaţie vrem să mergem: i-am vorbit despre apartament, dar şi despre faptul că nu avem bani. Şi răspunsul a fost:
„Am aproape jumătate din suma de care aveţi nevoie. Voiam să donez banii vreunei mănăstiri. Dar vi-i dăruiesc vouă...“
Mi se părea că visez. Un părinte, auzind cum ne-a trimis Dumnezeu banii în ultima clipă, mi-a spus: „În asta trebuie să vedeţi o minune a zilelor noastre. Chiar dacă nu pare spectaculoasă, s-a arătat puterea ascultării. În loc să vă plângeţi că nu aveţi bani, aţi avut încredere în rugăciunile părintelui duhovnic, şi pentru rugăciunile lui şi ale voastre, şi pentru ca să îi fie bine copilului vostru, banii au venit.“
La licitaţie nu au fost alţi clienţi, aşa că am reuşit să luăm apartamentul. În patruzeci de zile trebuia să dăm banii. Cu o zi înainte de termen am reuşit să îi strângem pe toţi. Şi am reuşit să luăm casa. Chiar dacă au fost şi peripeţii.