Citat:
În prealabil postat de ioanna
Diagonala 1 : Avem apa, un simbol al oceanului spiritual (1) cu virtuti generatoare si virtutile regeneratoare ale apei (2), varsarea lacrimilor (pocainta) poate simboliza reunirea cu oceanul spiritual, cand sufletul, ca picatura de apa, nu se pierde in ocean ci devine ocean. |
Nu am reușit să descifrez ce scrie pe icoanele mici de pe margine. Însă la prima (și la a doua) vedere pe mine prima din mini-icoanele postate de tine m-a dus cu gândul la Facerea Lumii, când Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, și când Dumnezeu a despărțit apele cele de dedesubt, de cele de deasupra, și lumina de întuneric. A doua icoană mi-a părut mai întâi să fie cea despre parabola vindecării orbului din naștere, pe care Domnul îl scoate din universul lui întunecat și îi dă LUMINĂ, ca odinioară și pământului. Însă se pare că icoana aceea este de fapt a Întoarcerii Fiului Risipitor, care revine la cunoștința părintească, dupa ce fusese purtat de ale vieții valuri (pășește parcă pe pietre ca o apă tare) până ajunge să își vină în fire și capătă Lumina înțelegerii. Imi place cum toate icoanele mai mici, și cea centrală, au la partea de jos culoarea verde-albăstrie, și la cea de sus culoarea aurie. Iar roșul le accentuează fără însă să le eclipseze câtuși de putin. Da, o icoana de un echilibru sublim! Oare s-o supăra autorul dacă îmi fac o copie ad-hoc? Oricum va fi una cam ne-reușită, adică fără claritatea detaliilor; poate nu se aplică copy-right infringement în cazul ăsta. :)