Deci din pilda reiese ca unii au mai mult folos daca primesc gandurile, le analizeaza, dar nu le da curs in fapta ci se lupta apoi sa le alunge, sa le stearga din minte. Neprimind deloc gandul pacatos nici nu va sti sal recunoasca, sa-l deosebeasca. Altii insa care sunt mai slabi, e bine sa le taie din prima. Ultima e valabila si pt incepatori.
Mai pe la inceput, cand imi citeam rugaciunile am constat ca desi eram atent la textul rugaciunilor, pe langa atentia la text se strecurau totusi ganduri netrebnice. Si ce mi-am zis, Daca sunt doua benzi pe care vine gandul (ca asa simteam), trebuie sa o ocup si pe a doua. Asa ca inainte sa-mi citesc rugaciunile imi fixam in minte un text scurt care sa-l am pe fundalul texuluirugaciunii. Daca era psalmul 50 pe fundal aveam cuvintele si starea "sunt un pacatos/netrebnic" . Daca era o rugaciune catre Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinti, asezam pe fundalul gandului cuvintele si starea " fie-va mila de mine" etc etc. Asa reuseam sa ajung la sf rugaciunii fara tulburari. Insa cncentratia era mare si obositoare pt minte. Dar cu timpul se obisnuia si mintea si nu mai era asa obositor. Asta a fost un truc de inceput. Sunt curios ce strategie aveti voi?
|