Citat:
În prealabil postat de sophia
Deci a Lui, nu a oamenilor?
|
Creștinii sunt chemați să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Virtutea ascultării este esențială și face foarte bine tuturor, fiind remediu al primului păcat capital, cel al mândriei, în mod special pentru spirite mai îndărătnice. Așa cum îmi face impresia (dar mi-aș dori să mă înșel) sunteți dv.
Poruncile lui Dumnezeu sunt de două feluri:
-poruncile care au fost date în mod direct de Dumnezeu oamenilor: acestea sunt sintetizate de Decalog și de Porunca Iubirii. De obicei, când spunem "poruncile lui Dumnezeu" ne referim la cele din această categorie.
-poruncile date de Dumnezeu oamenilor prin intermediul Bisericii. Noi, creștinii, credem că Biserica este o instituție întemeiată de Cristos și permanent asistată de Spiritul Sfânt. De obicei, prin "poruncile Bisericii" se înțeleg cele din această categorie.
Între "poruncile lui Dumnezeu" și "poruncile Bisericii" nu există deosebire de importanță: sunt toate la fel de importante, iar încălcarea oricăreia dintre ele este materie gravă: adică, dacă încălcarea este cu intenție și deliberare suficientă, constituie un păcat grav, care duce la căderea sufletului din starea de grație, fără de care mântuirea nu este cu putință. Pe de altă parte, deosebirea dintre poruncile lui Dumnezeu și poruncile Bisericii (care vin tot de la Dumnezeu,
vide supra) aceasta este: poruncile lui Dumnezeu nu pot fi schimbate de Biserică, pe câtă vreme poruncile Bisericii pot fi schimbate de Biserică. Acest lucru se explică prin faptul că Biserica, fiind în ascultare față de Mirele ei, nu poate acționa asupra a ceea ce Mirele în mod personal a hotărât, ci numai asupra a ceea ce Mirele a lăsat la latitudinea ei, împuternicind-o și asistând-o pentru aceasta.
Acuma, după ce am prezentat mai în amănunt aceste aspecte teoretice, să trecem la practică: stabilirea a ceea ce creștinii au dreptul moral să mănânce și să nu mănânce este la latitudinea Bisericii. De unde știm asta ? Din Biblie, Actele Apostolilor (cap 10 din câte îmi amintesc) unde se relatează ceea ce au hotărât apostolii în privința cărnii. Deci, urmașii apostoililor care sunt episcopii pot hotărî ceea ce să nu mâncăm.
Q.E.D.