[Mihnea Dragomir]

Laudat fie Isus!

Oboseala este o stare fiziologica. Spre deoserbire de boli, starile fiziologice apar inclusiv la oamenii sanatosi. Alte exemple de stari fiziologice: foamea, somnul, sarcina. Remediul principal al oboselii este odihna.
Lenea este unul dintre pacatele capitale. Ele se numesc "capitale" nu fiindca ar avea vreo legatura cu capul, nici din cauza gravitatii lor, ci fiindca sunt "capete de lista". Ce inseamna asta ? Un pacat este reductibil la un altul, care il inglobeaza, asa cum speciile sunt reductibile la genuri, care le inglobeaza. Dar asta merge pana la un anumit punct, dupa care pacatele nu mai au un "gen proxim", devenind ireductibile unul la altul. Catehismele medievale vorbeau, deci, de un bestiar al pacatelor (o taxonomie, am spune azi). De exemplu, pacatul betiei apartine, de regula, genului mai larg al pacatelor de lacomie. Exista sapte pacate capitale, despre care invatam din leagan ca fiind cele sapte capete ale balaurului din povesti, acela pe care il rapune Fat Frumos fiindca a apelat la ajutor supranatural, ceea ce altii, mai viteji ca el, nu facusera drept care au fost rapusi. Alte pacate capitale sunt: mandria, zgarcenia, necuratia, lacomia. Lista celor sapte incepe cu mandria, cel mai diabolic dintre ele si se termina cu lenea, cel mai uman dintre ele (diavolul nu e lenes si e incapabil de lene, din cauza naturii sale angelice).

Dupa aceasta mica introducere teoretica, sa ne apropiem, cu sprijinul ei, de intrebarea dv: ce este somnul? Ei bine, somnul este remediu al starii fiziologice a oboselii, nu specie a pacatului capital al lenei. Lenea se manifesta sub alte forme (specii de pacat). Bunaoara, adesea in spatele nemersului duminica la biserica este lenea, asa cum adesea in spatele nerespecterii postului e lacomia.

Ca de obicei, cel mai bine de lamureste Dumnezeu, al carui exemplu si a carui invatatura ne-a fost transmisa prin Sf Scriptura. Astfel, in Sinoptice (de ex in Matei 8:24 sqq) vedem bine ca Domnul nostru, care a fost om asemenea noua afara de pacat, se intampla sa doarma dupa-amiaza. Preasfantul Sau trup nu a cunoscut boala, fiind perfect, dar cunostea oboseala (tot asa cum cunostea foamea si setea), iar remediul la care apela El este somnul.
Pe de alta parte, vedem tot in Sfanta Scriitura ca, in teribila noapte a tradarii Sale, El le reproseaza cu blandete ucenicilor Sai ca, in loc sa vegheze, dorm. Si inca e vorba, acolo, nu de un somn de dupa-amiaza, ci de somnul nocturn de dupa Cina cea de Taina.
Ce sa intelegem de aici ? Doua lucruri. Primul este ca somnul, atunci cand suntem obositi, nu este pacat, din moment ce e practica Domnului. Al doilea este ca, atunci cand El ne cheama sa veghem, adica sa fim treji, trebuie sa veghem.

Cu fratietate in Isus, M.D.