View Single Post
  #3  
Vechi 14.03.2012, 20:03:01
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit

Disputa teologica de la Kiev, 988

In anul 965, sub conducerea cneazului Sveatoslav al Kievului, rusii au declansat o mare campanie impotriva khazarilor. Armata acestora a fost infranta. Khazarii au pierdut hegemonia asupra vastului lor imperiu, inclusiv asupra triburilor slave de la nord. S-a creat un nou conglomerat multinational si pluriconfesional, care - pentru a supravietui - avea nevoie de o religie puternica si unitara. Sarcina si-a asumat-o fiul lui Sveatoslav, Vladimir (980-1015). Odata cu urcarea pe tron (980), el a strans pe una din colinele Kievului un mare numar de idoli ai diferitilor zei slavi poruncind oamenilor sa le inalte rugaciuni si sa le aduca jertfe. Incercarea lui Vladimir de a crea un panteon panslav si de a impune un cult statal a esuat.

Pe de alta parte, statele din jur nu puteau ignora noua putere care se contura la orizont: cnezatul rus. Delegatiile de misionari nu au intarziat sa apara la curtea din Kiev. Trebuia optat pentru una dintre cele trei religii monoteiste exogene, in dauna religiilor politeiste indigene. Solutia adoptata a fost din nou organizarea unei dispute teologice.


In 988, la curtea cneazului Vladimir s-a desfasurat o confruntare interconfesionala la care au participat reprezentanti ai tuturor religiilor monoteiste: musulmani (trimisi de hanul bulgarilor de pe Volga, convertiti de arabi la islamism in 922), evrei (trimisi de kaganul khazarilor, convertiti la iudaism in 740), crestini ortodocsi (trimisi de imparatul Bizantului, Vasile II) si crestini catolici (o delegatie germana). Crestinii au participat cu doua delegatii de misionari distincte, semn ca schisma intre Biserica Ortodoxa si cea Catolica se produsese deja la sfarsitul secolului al IX-lea, cu toate ca ruptura formala a avut loc abia in 1054.

Disputa teologica de la Kiev este amanuntit descrisa in Cronica rusa timpurie (sec. al XII-lea). Iata episodul in rezumat, cu citate din cronica. Misionarii islamici i-au descris cneazului Vladimir privilegiile de care te bucuri in Paradisul musulman, unde fiecare barbat primeste 72 de fecioare. Fiind "napadit de pofta de femei" si avand "800 de concubine", cneazul i-a ascultat "aprobator".


Dar cand teologii islamici au ajuns la obligatia circumciziei si, mai ales, la abstinenta de la carnea de porc si de la bautura, Vladimir nu a mai vrut sa-i asculte. "Bautura - a spus el - este bucuria neamului rus. Fara placerea asta nu putem trai".

A urmat delegatia germana. Cand misionarii catolici au spus ca una dintre cerintele religiei lor este postul prelungit, suveranul a raspuns: "Plecati de aici; parintii nostri nu au impartasit o asemenea dogma".

A luat apoi cuvantul a treia delegatie de misionari, cea a khazarilor mozaici. Vladimir i-a intrebat de ce nu mai stapanesc Ierusalimul. Ei au raspuns: "Dumnezeu s-a maniat pe stramosii nostri si ne-a imprastiat printre arieni din pricina pacatelor noastre".

"Cum puteti nadajdui sa-i invatati pe altii - a exclamat cneazul - cand voi insiva sunteti imprastiati chiar de mana Domnului? Va asteptati ca si noi sa impartasim aceeasi soarta de bunavoie?"


Al patrulea misionar a fost un invatat crestin-ortodox. Inainte de a face apologia propriei credinte, el a adus aspre critici celorlalte trei. Musulmanii ar fi "mai blestemati ca ceilalti oameni", evreii l-ar fi crucificat pe Isus, iar crestinii catolici - in termeni mai blanzi - ar fi "rastalmacit datinile". Apoi el s-a lansat intr-o lunga prezentare apologetica a Bibliei, incepand cu Facerea lumii si incheind cu cererea ultimativa ca Vladimir sa accepte botezul. Doar pe jumatate convins de teologul ortodox, cneazul a trimis soli, "zece barbati buni si intelepti", sa studieze la fata locului practicile religioase ale celor patru confesiuni.


La intoarcerea din misiune, delegatia i-a raportat suveranului ca serviciul religios bizantin este "mai frumos decat al altor natii", astfel ca ei n-au stiut "daca se afla in cer sau pe pamant". Fastul ceremoniilor bizantine l-a castigat pe cneazul kievean si, pana la urma, el a acceptat botezul in 9898. Crestinismul de rit ortodox a devenit religia oficiala in cnezatul rus - un act de o importanta politica si culturala covarsitoare pentru istoria lumii.

C. Europa Centrala, secolul al IX-lea

In Europa Centrala, disputele teologice la care am sa ma refer i-au avut ca protagonisti pe Chiril si Metodiu. Aceste controverse au fost de alt tip decat cele comentate pana acum, find diferite atat de cele bipartite din Europa Occidentala, cat si de cele tripartite din Europa Orientala. Nu a mai fost vorba de controverse interconfesionale, ci intraconfesionale. Cu alte cuvinte, au fost dispute doar intre teologi crestini, desfasurate la granita dintre sferele de influenta a Bisericii romane si a celei bizantine.

Disputa teologica din capitala Moraviei, 863-864

In anul 862 a sosit la Constantinopol, la imparatul Mihail III, o scrisoare de la Rastislav, suveranul Moraviei Mari, un stat slav aflat in Centrul Europei. Principele Rastislav cerea bazileului sa trimita la curtea sa un episcop care sa traduca in limba slava Sfintele Scripturi si sa creeze in Moravia un episcopat independent de Arhiepiscopia Bavariei. Imparatul Mihail si Patriarhul Photios l-au insarcinat tot pe Chiril cu aceasta noua si grea misiune. Chiril a acceptat-o si a inventat un alfabet nou. In Vita Cyrilli se sustine ca a fost vorba de o revelatie divina, urmare a unui post de 40 de zile. Cu alfabetul glagolitic, ulterior modificat si numit alfabet chirilic, Sf. Chiril a scris traducerea din greaca in slavona a Evangheliilor. Prin aceasta, limba si literatura slavona au intrat intr-o noua zodie culturala.

Ajunsi in primavara anului 863 in capitala Moraviei Mari, la Velehrad, Chiril si Metodiu au inceput procesul de inlocuire a limbii latine din Liturghie cu limba slavona. O operatie care implica instruirea clerului local si care ducea la inlocuirea ritualului latin cu cel bizantin. Intrigati, episcopii din Francia Orientalis ("multi arhierei si preoti, iara mai ales de la Apus, de limba latineasca") i-au provocat la o disputa teologica, probabil la curtea cneazului Rastislav. Ei i-au acuzat pe Chiril si Metodiu de erezie, sustinand ca "numai cu trei limbi, cu care a fost scris sde Pilatt titlul cel de pe cruce, se cade sa se savarseasca dumnezeiasca Liturghie: evreiaste, greceste si romaneste s= latinestet"13. De fapt, cei eretici erau episcopii germani, care practicau erezia trilingvismului14.


Teoria celor "trei limbi sacre" se baza pe un text evanghelic: "Pilat a scris titlul si l-a pus deasupra crucii. Si anume era scris: Isus Nazariteanul Regele Iudeilor. Si era scris evreeste, latineste si elineste" (Ioan, XIX, 19-20 si Luca, XXIII, 38). Polemistii teologi au opus autoritatii acestui episod evanghelic autoritatea altui episod evanghelic. Este vorba de Pogorarea Sfantului Duh, in ziua Cincizecimii, cand apostolii "au inceput sa vorbeasca in alte limbi". "Ii auzim pe apostoli vorbind, intr-ale noastre limbi, despre faptele marete ale lui Dumnezeu" (Faptele Sf. Apostoli, II, 4-11).

Disputa teologica de la Venetia, 867

Dupa 3-4 ani, Chiril si Metodiu au parasit Moravia, traversand spre sud Panonia slavizata. Ei se indreptau spre Venetia, probabil pentru a se imbarca pe o corabie catre Constantinopol. La Venetia, insa, Chiril a fost din nou provocat la o confruntare teologica publica pe tema trilingvismului. Dupa cum descrie Vita Cyrilli, provocarea a fost destul de agresiva. "Nici n-a ajuns bine Chiril la Venetia ca episcopii, preotii si calugarii latini s-au napustit asupra lui gramada, ca ciorile asupra soimului, atatand erezia celor trei graiuri, zicandu-i: Ia spune, omule, cum de ai alcatuit o scriere pentru slavi si i-ai invatat sa o foloseasca, o scriere cum nimeni mai inainte nu a gasit? Noi cunoastem numai trei graiuri in care se cuvine sa fie laudat Dumnezeu in scris: evreiesc, grecesc si latinesc".

Se pare ca disputa doctrinara l-a avut ca arbitru pe Vitalie, Patriarhul Venetiei, iar Chiril s-a confruntat cu un adevarat "sinod local". Raspunsurile lui Chiril s-au bazat pe ideea egalitatii popoarelor in fata lui Dumnezeu, care s-a pogorat sa mantuiasca "pre toate neamurile" si deci "toate neamurile trebuie cu ale sale glasuri s= graiurit sa slaveasca pre Dumnezeu". Istoricul Tachiaos observa faptul ca, desi Chiril era grec, iar clerul latin ii oferea prilejul sa-si apere privilegiul limbii sale, el a respins aceasta sansa tocmai pentru a nu suprima libertatea duhovniceasca a slavilor.

Disputa teologica de la Roma, 868

Disputa de la Venetia risca sa se transforme intr-un conflict major. Papa Nicolae I cel Mare (858-867) a simtit pericolul si i-a convocat pe fratii Chiril si Metodiu la Roma pentru a curma polemica. Lucrurile ar fi putut sa degenereze, mai ales ca Papa era certat cu Patriarhul bizantin Fotie, care ii trimisese pe cei doi misionari. Dar, in timp ce ei erau pe drum, Papa a murit, astfel ca la Roma i-a intampinat noul Papa, Adrian II (867-872). Disputa teologica a continuat in 868 si la Roma, pentru ca unii preoti "trilingvisti" - numiti de noul Papa "pilatisti" - au reactionat cu vehementa fata de "cartile slavonesti" aduse din Moravia.
Reply With Quote