Citat:
În prealabil postat de arlechino
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.
|
Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, inseamna :
- daca mie imi este foame sa ma gandesc si la altul daca ii este foame si sa-i dau si aceluia sa manance
- daca fratele meu e bolnav, sa incerc sa-l ajut cu ceva, sa-i usurez din boala, asa cum ma pricep eu mai bine
- daca ii e sete, sa-i dau si lui un pahar de apa
- daca nu are cu ce se imbraca, sa-i dau si lui o haina
Intr-un cuvant sa fiu milos. Sa am dragoste pt. cel de langa mine. sa nu confundam ca a te iubi pe tine insuti, ar insemna altceva. Nu e vb de a ma iubi in sensul iubirii lumesti ci e vorba de a intelege ca necesitatile mele sunt si ale fratelui meu. Asa cum eu am nevoie de ele asa are nevoie si fratele meu. Iar iubirea duhovniceasca deja e mai mult chiar, fiindca aici e ca in vasele comunicante.
Pe mine insumi ma urasc in sensul de om pacatos nu ca existenta a fiintei. La celalalt nu iubesc pacatul lui, nu pe el, ca om.
Doamne ajuta !