[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Daca azi sarbatorim in Cer intampinarea Domnului atunci ar cam trebui si noi sa invatam ce inseamna viata de pregatire binecuvantata. Sau nu?

Vazand pana unde s-a ajuns cu faradelegile si pacatele lumii mi-am dat seama ca viata omului se indreapta cu idealul, cu scopul spre dumnezeul lumii, o zebra nebuna "curaţata" si lipsita total de credinta, unde albul ei E stiinta si morala iar negrul pocainta adânca pana in adancU adancuului. O calarea un porc rozaliu foarte masiv care avea in shorici taiate tot felul de buzunare pline de stickuri si in spinare avea o gaura pentru bani ca la pusculita. Pe cap tinea un catelas jucaus care latra ingretosat ca inghitise o broasca gonflata râioasa. Broasca mancase multe muste de kkt si gandaci scarabeti de urina pe care le scremuse un pacatos celebru dupa un ospat televizat pregatit acolo. Porcul certa si mustra pe toti pe acolo pe unde trecea, calarit de catelash pe cap si calare pe zebra, glasuind: Guiti, guiti, guiti... urla si radea sarcastic, porceste. Aveai impresia ca-l fugareste potera ca sa-l bage la racoare, sa-l taie si sa-l faca jumeri fiindca asa-i traditia ca sa ne bucuram de raul altuia. Avea dreptate sarmanul porc cand zicea: guiti, guiti... fiindca e clar ca uit de la mana pân' la gura! Uit si nici nu stiu ce uit. Bine ca-mi aminteste careva cand imi vine sa jertfesc pe cineva inaintea dumnezeului sateilor, aceasta aratare muzoopedofila ce semana de departe cu mursul caraiarizeu cu picioare de lut. Mereu imi vine sa jertfesc cu iutzime pe cate un s"porc", dar dupa vedenia asta parca aud gu-uiti, gu-uiti!.. si nu mai uit, ma opresc din mania pripit infuriata si turbata si ma linistesc cautand spre Credinta.

Nu-s halucinatii din halu in care se afla unii nu dam nume si nici nu facem aluzii jignitoare ci constat cu nevinovatie asa ca sfintii parinti folosind un limbaj simbolic, observand cu stupefactie ca isherpurcutzu (purcelashu-agresiv) manca amestecaturi din orice troaca si bea vinul lumii cu o sete porceasca, necredinta peste necredinta, risipindu-si bruma de preventie, de sfiala, tradand si asociindu-se cu ispita, cu gandurile patimilor si cu gandurile rautatii, band intro veselie beznmeticuloasa necredinta din noaptea mintii ca sa-si faca patze si un rost... cica e bun si vrednic si-ti vrea bine si te pocaieste scrofishorul-agresiv si mandru asa ca fariseul laudaros ce multumea si fiindca nu-i ajungea iubirea de sine avea nevoie de cineva pe care sa-l defaime, sa-l judece si sa-l ocareasca pentru ca astfel sa se laude si sa se iubeasca pe sine si mai mult multumind divinitatii cu voce tare in centrul Templului ca sa-l auda toti cat e el de vrednic si de drept, insa in loc chiar sa fie adevar si dreptate el daruind adevar si dreptate impartindu-le la altii din belshug cu o grija ingrijorata nestinsa ca un foc buimac strain... el defapt nefiind nici in adevar si nefiind nici drept din moment ce ca sa se inalte tot mai mult pe sine ocarea insasi pocainta!.. vameshului pacatos care cauta Calea de iesire spre Lumina Credintei... Lumina din Lumina....