[Moroco]

”Am fost la mama la mormânt,
Cu sufletul de răni, plângând.
Cam repede, îngerul meu,
Te-ai dus la Bunul Dumnezeu.

Te-ai dus fără să spui ceva,
Deşi durerea te ardea,
Deşi aveai sufletul plin
De suferinţă şi de chin.

În ochii tăi vedeai curat
Că viaţa nu prea te-a cruţat.
Ţi-a pus pe umeri un măcel
De nu te mai vedeai din el.

Noi am fi vrut să mai rămăi
Dar tu te-ai stins pe-un căpătâi,
Care adesea îţi ştergea
Lacrima de pe faţa ta.
Mi-e dor de tine mama mea!”