1) Chipul lui Dumnezeu este in fiecare din noi, noi trebuie doar sa ne dam seama ca Iubirea, dragostea cea mai mare, nu o putem gasi decat de la Cel ce ne-a facut "dupa chipul si asemanarea Sa". Daca simtim ca trebuie sa ne "hotaram", este pentru ca nu vrem sa-L urmam cu adevarat, si nu-L cunoastem inca, adica nu-I simtim purtarea de grija ce-o are pentru noi in fiecare secunda, rabdarea Lui ca noi sa ne intoarcem modul de a gandi, spre Voia Sa... Si apoi, noua crestinilor (celor ortodocsi, cu precadere..), ne este mai usor sa-L gasim pe Domnul in interiorul nostru, din moment ce L-am primit in noi, prin Sf Taina a Botezului. Si cum sa nu-L iubim pe Iisus Hristos, Care si-a dat viata pe Cruce, pt toti oamenii de pe acest pamant, pt ca fiecare sa biruim, cu El, Fiul lui Dumnezeu, pacatul care ne robeste odata ce avem o fire cazuta... Iubindu-L pe Dumnezeu, adica slavind Sf Treime prin modul nostru de a ne trai viata, ajungem la Fericirea cea adevarata, care ne umple sufletele de lumina, pace, dragoste... Chiar ne trebuie asa mult sa ne hotaram...??
2) Ne este frica sa-L "suparam", din smerenie, cum ai zis si tu la sfarsit. De fapt, Dumnezeu nu se supara pe noi, ca nu prea este El suparacios... Dar cand nu respectam Poruncile, care sunt Legea Firii, si care ne duc la implinirea noastra ca oameni (prin pocainta si alegerea unui mod de viata crestin), suntem in afara Firescului, si Dumnezeu nu poate sa impiedice raul ce se abate asupra noastra, pt ca El ne vrea numai binele, insa Binele cel adevarat...
3) "Regulile" sunt de fapt Poruncile, pe care avem nevoie sa le implinim, pt ca altfel suntem impotriva Celui care ne-a dat noua viata, ca sa-L cunoastem pe El... Nu se poate ca atunci cand nu tinem Poruncile, sa nu se abata asupra noastra si "pedepsele", din acelasi motiv: pt ca numai Bunul Dumnezeu stie ce e bine pt noi, daca noi nu intelegem ca nu ne poate fi Bine fara El... Binele acesta cu majuscula, este raspunsul nevoii noastre de implinire spirituala, de desfatare a sufletului in Dragostea lui Dumnezeu.
4) Sfintilor nu le mai este frica decat de Dumnezeu, pentru ca ei ajungand la desavarsire, simt mereu Prezenta si Puterea inimaginabila a lui Dumnezeu... De aceea, noi trebuie sa ne smerim, pentru ca daca ne dorim o apropiere brusca de Dumnezeu, ar fi spre osanda noastra, ne-ar produce o frica foarte mare...
5) In relatia cu Dumnezeu, nu trebuie sa te apropii de El din frica... Frica asta de care vorbesti acum, la ultima intrebare, este cea pe care ne-o sugereaza diavolii, pt ca noi suntem revoltati pe Dumnezeu, din motive 1000, si ne fac sa credem ca Dumnezeu este rau, etc... De aceea Legea lui Dumnezeu se cheama Legea Libertatii, si printr-o relatie, cat mai apropiata, cu Domnul, fiecare om isi va dobandi libertatea adevarata, a duhului (adica acea parte a sufletului prin care stabilim relatia noastra - care trebuie sa fie duhovniceasca, nu sentimentala - cu Divinitatea), dupa cum si alegerea de a-L urma, nu poate fi facuta decat liber si cu sinceritate...
Eu ti-am raspuns dupa cum inteleg si eu aceasta frica de Dumnezeu, si am incercat sa te lamuresc - sper ca am reusit cat de cat, sau ca m-am facut inteleasa.
Ca o concluzie, cred ca ai subliniat bine ca de fapt ne este frica sa-L indepartam pe Dumnezeu de la noi, din moment ce simtim ca... "nicaieri nu-i mai bine decat Acasa"... :rolleyes:
|