[eclesiastul]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Există un anumit antropomorfism în felul în care este, uneori, descris Dumnezeu în Biblie. Aşa, de exemplu, e expresia "Dumnezeu s-a odihnit", care e în mod evident o figură de stil, deoarece ştim că Dumnezeu nu crează cu efort şi sudoare, ci plin simpla voinţă.

Deci, prin "ura lui Dumnezeu" sau "mânia lui Dumnezeu", eu înţeleg că, din cauza păcatelor şi învârtoşării inimii noastre, se poate ajunge ca Dumnezeu să fie mai puţin dispus spre iertare în judecata sa. Un judecător care iubeşte pe toţi cei aduşi la faţa sa şi pe toţi îi iartă indiferent ce au făcut şi indiferent de dispoziţia sufletului lor după ce au făcut ce au făcut, nu ar mai fi un judecător bun, ci un judecător nedrept.

Un judecător bun şi, în acelaşi timp, drept, este un judecător dispus să acorde circumstanţe atenuante atunci când acestea există, nu când acestea nu există.

Iată două cazuri de hoţie trase la indigo, adică având aceeaşi materie: să zicem, furtul unui cal din grajd. Dar în primul caz, inculpatul are cazier alb, pe când în al doilea este un recidivist notoriu. În primul caz este vorba de un cap de familie numeroasă, care nu are ce pune pe masa copiilor, pe când în al doilea este vorba de un pătimaş al curselor de cai. Primul hoţ îşi recunoaşte fapta şi în genunchi şi cu stăruinţă îşi cere iertare, pe când în al doilea, hoţul neagă fapta sa, ori susţine că este un lucru foarte normal să ia caii altora. În primul caz, copii hoţului şi femeia lui îl roagă pe judecător să aibă milă, fiind singurul susţinător al familiei, pe când familia celui de al doilea îl socoteşte fraier că a furat un singur cal când putea să golească grajdul. În sfârşit, mama judecătorului, înduplecată de primul hoţ şi de cei ai lui, intervine pentru acesta, pe când în al doilea nu intervine, deoarece al doilea nici nu crede că maica sa ar avea de jucat vreun rol.
Ei bine, ştiţi cum cred eu că ar face un judecător bun şi în acelaşi timp drept în aceste două cazuri ? Va ierta în primul şi va condamna în al doilea. Nu aş spune că în al doilea caz judecătorul îl urăşte pe hoţ, ci ca nu este dispus să îl ierte.

Ai ceva hibe in modul in care infatisezi problema.
1)Eu nu am auzit nicaieri cand te duci la judecata ca mama judecatorului sa fie si ea acolo si sa ii spuna judecatorului pe cine sa ierte si nu. Acel judecator ar fi imediat indepartat din scaunul de judecata.
2)Un judecator drept judeca singur deciziile pe care trebuie sa le ia, nu influentat de altii. Un judecator influentat in deciziile lui de altii nu e un judecator bun si nici drept.
3) ce te faci dc mama judecatorului e moarta?
4)Un judecator drept nu iarta un hot, chiar dc i-ar fi mila de el. un judecator drept trebuie sa judece conform legii.