Citat:
În prealabil postat de AlbertX
Este o mare primejdie a vedea viata duhovnicească dinlăuntrul tâlcuirilor date de sistemele psihologice antropocentrice de astăzi."
|
La această concluzie am ajuns și eu.
Din fericire majoritatea școlilor psihologice de azi (mă refer la psihologia academică, de ținută, iar nu la impostori și diletanți) operează o distincție clară între obiectul de studiu al psihologiei și obiectul Teologiei, între metode de cunoaștere și procedee practice, aplicative. Cu atât mai mult se feresc să reducă viața duhovnicească la chestiuni de psihologie obișnuită.
Există însă o problemă serioasă: majoritatea oamenilor nu au cunoștințe sistematice și experiență nici în psihologie, nici în cele duhovnicești. Tocmai de aceea întâlnim frecvent false dispute: unii amatori tinzînd să reducă viața duhovnicească la psihologie ordinară, ceilalți năzuind să elimine viața omului sufletesc (de parcă ar fi posibil!) și să o înlocuiască, hocus-pocus, cu o părută viață duhovnicească. Greu de spus care din cele două tabere fac un lucru mai dăunător, mai periculos.
Din fericire avem deja o bogată literatură care pornește, cu acuratețe, de la stabilirea distincțiilor ferme între cele două domenii, apoi încearcă să surprindă corelații fine. Spor la studiu celor interesați!
Doamne ajută!