Citat:
"O idee clară despre Ortodoxie
As vrea întâi să subliniez că există o pozitie clară a Sfintilor Părinti ai Bisericii în privinta faptului că Ortodoxia se deosebeste de toate sistemele antropocentrice.
|
Este o observatie corecta, insa evident un
truism – orice sistem
non-antropocentric ( cum ar fi fi sistemele deo-centrice – inclusiv Ortodoxia) este diferit de orice sistem
antropocentric. Prin insasi miezul definitiei acestor termeni.
Dar afirmatia asa cum este formulata promite un exclusivism special – insa sub forma unui truism.
Citat:
|
Multe religii pot folosi aceleasi exprimări, aceiasi termeni, dar întelegerea lor este diferită.
|
Intradevar, este o opinie oficilizata in structura clericala, prin care se contureaza o identitate proprie invataturii Ortodoxe – nu prin asociere, ci prin disociere. Se poate spune impusa celor care doresc sa apartina clerului.
Bineinteles ca intelesul acelorasi cuvinte si expresii pot sa varieze de la context la context. Este o chestiune naturala - ceea ce se numeste in semiotica – “pragmatism” lingvistic.
Citat:
|
De pildă, filozofii stoici vorbeau si ei de nepătimire, dar o întelegeau altfel decât Ortodoxia. Acelasi lucru este valabil pentru minte, extaz etc.
|
A spune ca o “intelegeau altfel” presupune ca o si “traiau altfel”. A spune ce traiesc ceilalti inlauntrul lor presupune cunoasterea celor dinlauntru ale omului – ceea ce este doar domeniul Lui Dumnezeu.
O formulare mai adecvata in raport cu ceea ce cunoastem cu adevarat si ceea ce nu cunoastem ar fi sunat astfel: “Ortodoxia este circumspecta cu privire la…”
Citat:
Multi orientali care apartin altor religii, de exemplu budismului, vorbesc despre minte, simtul lăuntric etc, însă dau termenilor cu totul alt continut. Din această pricină, cel care a avut de-a face în trecut cu asemenea teorii - fie că este vorba de psihologie, filozofie sau chiar budism - are mari dificultăti în a reusi să dobândească o conceptie clară despre învătătura ortodoxă si poate rămâne nedumerit si încurcat.
Am întâlnit oameni care se află într-o înspăimântătoare confuzie asupra acestor lucruri: citesc teologie trezvitoare si nu găsesc nici o deosebire fată de învătătura budistă, socotind că budistii si Părintii trezvitori spun aceleasi lucruri.
|
A face o diferentiere intre definitia Ortodoxa a mintii si definitia budista a mintii, presupune sa avem o definitie Ortodoxa a mintii.
Altfel, afirmatiile “termenii au alt continut” , “nu exista conceptia clara despre invatatura”, “se afla intr-o inspaimantatoare confuzie”, sunt doar acuzatii fara acoperire.
Personal, nu am identificat in lucrarile patristice “o defintie clara” a mintii.
Citat:
|
Ca să nu mai spun că această cunoastere omenească, ce pune accentul pe ratiune, cuprinde o oarecare părere de sine pe care Părintii o numesc "bogătie a gândirii" (plouto tis dianoias);
|
Parerea de sine nu este specifica doar celor ce pun accentul pe ratiune.
Sub greutatea parerii de sine este incovoiata toata faptura – fie ca filosofeaza, fie ca nu filosofeaza, fie ca crede, fie ca nu crede.
Doar Sfintii nu mai au parere de sine.
Sa nu uitam ca facem cunostinta cu Dumnezeu prin ratiune. Ii contemplam calitatile tot prin ratiune.
Citat:
|
ca urmare, omul se umple de multumire de sine si întemeiere în sine. si oriunde se află multumire de sine si întemeiere în sine, harul lui Hristos nu mai poate lucra.
|
Exista cazuri, exista sisteme de gandire care produc aceasta ratacire. Insa aceasta observatie nu poate fi generalizata.
Nu este cazul budismului mahayana, care incepe si se termina cu invatatura refugiului: in Dumnezeu (Adi Buddha), Invatatura Lui Dumnezeu (Dharma) si Sfinti (Sangha).
Adica budistul nu cauta scapare in sine, nu cauta multumire in sine, nu cauta intemeiere pe sine.
Stie ca este neputincios, ca o frunza batuta de vant. De aceea cauta sprijin in Cel Atotputernic.
Citat:
Sfântul Thalassie spune că sărăcia mintală este desăvârsita nepătimire, starea în care mintea despătimită este slobozită din temnita simturilor si a celor care tin de simturi.
Când cineva posedă o astfel de cunoastere filozofică sau psihologică si se apropie de Biserică, păstrând toate înlăuntrul său, în clipele de mare adâncire lăuntrică poate să ia această cunoastere drept contemplare mistică.
|
Aceasta cunoastere nu este putin lucru. Este o contemplare mai profunda a naturii mintii si simturilor.
Daca in raport cu Ortodoxia este sau nu “contemplare mistica” se impune o referinta, un dictionar Ortodox cu definitii clare, care sa risipeasca ambiguitatile, obscuritatile de limbaj.
Citat:
|
Apoi omul crede că starea sa este descoperirea lui Dumnezeu si astfel prihăneste neprihănita si curata învătătură a lui Hristos.
|
Aceasta eroare poate fi savarsita de cei ce nu inteleg abordarea cognitiva apofatica. Acestia sunt tentati sa-L identifice pe Dumnezeu cu o anumita stare de absorbtie launtrica.
Se opresc din calatoria fara de sfarsit inlauntrul Lui Dumnezeu.
Se ratacesc pentru ca nicio stare nu este Dumnezeu.
Budismul mahayana explica in amanunt acest tip de eroare.
Citat:
|
A doua cale de tămăduire este trecerea omului printr-o adâncă pocăintă. Pocăinta adâncă înseamnă pătrunderea harului necreat al lui Dumnezeu în inima omului; el arde patimile si-l face pe om purtător al dumnezeiestii Descoperiri. Din această pricină, când citim scrierile patristice trebuie să ne desprindem de cunostintele si ideile trecutului, spre a dobândi o întelegere clară a Ortodoxiei. Accentuez aceste lucruri, ca să nu faceti paralele cu cunoasterea psihologică ce precumpăneste astăzi. Este o mare primejdie a vedea viata duhovnicească dinlăuntrul tâlcuirilor date de sistemele psihologice antropocentrice de astăzi."
|
Pocainta nu este specifica filozofilor atei. O mare pierdere pentru ei. Insa este specifica tuturor marilor religii, inclusiv budismul.