[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Wryetui

Discutam aseara cu un prieten care mi-a spus ca Isus a fost doar o miscare culturala, creata pentru a stabili un nou cod al moralei si ca este la fel cu celelalte religii, adica pentru a educa oamenii cu un sistem de valori si a tine societatea, cumva, in frau. Ca Isus a existat sau nu, nu stie, dar crede ca ii la fel cu toate celelalte religii, un produs al mintii umane pentru a ne salva de ideea de moarte si ideea de frica a zilei de maine, sa fie oare adevarat? Cum il pot contrazice?

Aici avem de-a face cu nişte rătăciri izvorâte din stoicism, umanismul Renaşterii şi mai apoi cu nihilismul şi etapele acestuia.

Iată câte ceva din născocirile stoicilor:
"Diferenţa dintre stoicismul grec şi cel roman este următoarea: stoicismul grec era caracterizat de Hegel ca "orgoliu al raţiunii", pe când stoicismul roman s-a apropiat prin sentimentul său de umanitate de preceptele creştinismului. Alte trăsături specifice stoicismului sunt: natura omului este considerată o natură raţională, iar conformitatea cu natura înseamnă pentru om conformitate cu natura sa proprie, cu raţiunea sa. Prin raţiune, omul dispune de el însuşi, poate să facă numai ce îi dictează raţiunea, pentru că aceasta îl duce pe calea virtuţilor. Raţionalismul gândirii stoice a mers până acolo, încât să considere că cele mai generale noţiuni despre bine, dreptate şi Dumnezeu se formează prin mecanismele raţiunii.

Dacă Dumnezeu nu este transcendent, înseamnă că ţine de mintea omului că este creat de mintea sa. În lume raţiunea este dominantă sau tinde să treacă întreaga lume sub dominaţia sa. Corpurile au capacitatea de a acţiona şi de a suporta acţiunea, lucru care oferă indiciul şi garanţia libertăţii.
Din raţionalitatea omului dusă la extrem, din sentimentul autodeterminismului s-a născut încă din Antichitate ideea autonomiei omului în faţa transcendentului.

Ideile enunţate mai sus şi-au pus serios amprenta asupra formării filozofice a lui Pelagius, din aceste idei izvorând erezia care îi poartă numele." - Vezi aici despre pelagianism
.................................................. .........................
Fericitul Augustin va aduce, în mod direct sau indirect cele mai aspre critici şcolii filozofice romane a stoicismului, iar în aceste critici era combătută indirect erezia pelagiană, înainte de declanşarea ei. Va osândi în termeni duri stoicismul, deoarece îşi punea încrederea în virtuţile raţiunii excluzând intervenţia lui Dumnezeu în lume: în vreme ce creştinismul îşi pune nădejdea în Iisus Hristos ce-L trimite pe Duhul, prin care se poate găsi cale spre mântuire. El arăta că ceea ce îi face pe oameni fericiţi nu este înţelepciunea omenească, ci fericirea care este descoperită de Dumnezeu prin revelaţia supranaturală. Pretenţia stoicilor de a afla singuri fericirea şi de a o dobândi prin puterile proprii sunt o mândrie deşartă, iar Dumnezeu stă împotriva celor mândri. Învăţătura creştină, afirma Augustin : "Nu trebuie s-o comparăm cu alte cugetări, deoarece este incomparabil preferabilă doctrinei filozofice, sistemelor impure ale epicureilor şi pretenţiilor orgolioase ale stoicilor." Sistemul stoic promova o moralitate fără religie, care ducea la ateism. "Nimeni nu a surprins mai bine ca episcopul de Hippona caracterul antireligios al moralismului stoic", fiindcă nu este moralitate acolo unde nu este o religie adevărată, spunea Augustin. Virtuţile care nu sunt raportate la Dumnezeu sunt vicii, orgolii şi îngâmfare. Punând Binele Suprem în om, stoicii nu-şi dădeau seama că omul este supus erorii, neputinţei şi, în final morţii. Prin autonomia omului faţă de Dumnezeu, se neagă existenţa unei vieţi viitoare şi, implicit credinţa într-o răsplată ce vine din partea lui Dumnezeu. Cetăţile şi zidurile pe care aveau să le dărâme creştinii erau învăţăturile ateilor şi silogismele filozofilor, care circulau printre păgâni." (Pr. dr. Pompiliu Nacu / Ereziile primelor opt veacuri crestine si dainuirea lor la inceputul mileniului trei)