Citat:
În prealabil postat de sophia
Si sarbatoarea de azi este una trista.
|
Contradicție în termeni. Păi, exceptînd poate "sărbătoarea tristeții" însăși, celelalte sărbători nu pot fi triste.
Dar și de s-ar ține o sărbătoare a tristeții, tot ar fi un motiv de bucurie intricat pe-acolo: anume, că mai sunt oameni în viață care să aniverseze asta. Nu?
Lăsînd gluma, Sophia, poate ai sesizat mișcarea dublă a vieții creștine: într-un plan coborâm, pentru ca să prindem nițică ascensiune în celălalt. E așa, ca într-o cumpănă, ca în leagănul copilăriei....:)
P.S. Iartă-mă că întreb: tu ai avut o copilărie tristă? (sau, poate, ai învățat cine știe cum că atunci când mimai tristețea căpătai, în sfârșit, atenție... "Iubire"... În acest ultim caz, eu sunt gata să te înțeleg. Și să te trag de mânecă: Sophia, au trecut mulți, foarte mulți ani de atunci! E timpul de o nouă adaptare, de o nouă găselniță!)