O tânără, numită din Sfântul Botez Marina, se afla la studii în Ierusalim. Ea avea obieciul că venea adeseori la Mănăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, unde se mărturisea la un părinte care era din aceeași țară cu ea. În anul 1988, cu trei săptămâni înainte de Înviere, a visat într-o noapte că era înlăuntrul Bisericii Sfântului Mormânt și ședea pe o băncuță, citind niște hârtii ce le găsise acolo. Deodată, vede un călugăr lângă ea, care îi zice:
– Acele nume pe care le pomenești sunt ale unora care au săvârșit păcate în Biserică. Dar este Părintele Ioan Hozevitul, om bun, cu frica lui Dumnezeu, care a împlinit voia lui Dumnezeu. Eu îl cunosc, s-a sfințit, este sfânt.
Atunci, Marina a răspuns:
– Da, îl știu, este la Hozeva!
După aceste cuvinte ale Marinei, acel călugăr s-a făcut nevăzut .
Trezindu-se, Marina a priceput că Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan, i-a iconomisit acest vis spre îndreptarea sa.
Mai apoi, mergând la părintele său duhovnic de la Hozeva, Marina a mărturisit:
– - Eu, când mă închinam în biserică, nu sărutam niciodată racla cu sfintele moaște ale Părintelui Ioan , însă acum m-am încredințat cu adevărat că este sfânt. De atunci, de câte ori mă închin în biserică, sărut și racla cu sfintele sale moaște și îl rog cu credință, iar Sfântul îmi ajută în toate greutățile pe care le am.
( Viața și minunile Sfântului Ioan Iacob , tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Laurențiu Episcopul Caransebeșului, pp. 85-86)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|