D e curând mi-a povestit un călugăr minunea întâmplată cu duhovnicul lui. Bătrânul avea
cancer și era foarte bolnav. A stat mult timp prin spitale făcând și chimioterapie. După un timp a fost adus acasă la fratele lui. Într-o noapte a avut un vis: A văzut că se afla în salonul unde stătuse pe când făcuse tratamentul în spital. Și fiind el bolnav și în dureri, a văzut că se deschide ușa și intră trei persoane apropiindu-se de el. S-au prezentat în fața lui și au spus:
– Eu sunt Rafail.
– Eu sunt Nicolae .
– Eu sunt Irina . Și suntem din Mitilini.
Atunci el le-a zis:
– Sunteți Sfinții Rafail, Nicolae și Irina?
– Da, au răspuns ei, și am venit să-ți spunem că peste câteva zile te vei face bine.
– Vă rog să mă binecuvântați sfinților, le-a zis duhovnicul plecându-se în fața lor.
După ce l-au binecuvântat toți, au zis către el:
– Te rugăm să ne binecuvântezi și sfinția ta.
– Dar eu sunt un om păcătos și plin de neputințe.
– Nu uita că ai darul preoției și te rugăm să ne binecuvântezi!
Atunci duhovnicul i-a binecuvântat, făcând
ascultare. După care s-au făcut nevăzuți.
Și într-adevăr după câteva zile duhovnicul s-a făcut sănătos. Mi-a zis călugărul că acum este sănătos și plin de viață pentru vârsta lui de peste optzeci de ani.
( Monah Pimen Vlad , Povestiri duhovnicești )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|