Culmea e ca, pana la un punct, e foarte buna. Dar cine poate stapani limanul dincolo de care o astfel de absenta devine catastrofala?

P.S. Si totusi... Oare Adam si Eva aveau in vedere tocmai consecintele atunci cand ezitau sa muste din mar?... Nu de alta, dar a venit cineva si i-a linistit in privinta consecintelor...
Eu ma tem, insa, ca smecheria vicleanului tocmai asta a si fost: le-a intins nada consecintelor, ca ei sa aiba ce rasuci, ce sa reinterpreteze si sa nege...

Ma bate gandul ca Dumnezeu, cand le-a dat porunca, nu despre consecinte nefaste le-a vorbit copiilor (desi, daca ne luam dupa litera textului, asa poate parea), ci despre altceva... Cred ca tema discursului a fost alta.
Risc si spun: le-a vorbit despre faptul ca intre ei si El va veni intr-o zi sa se bage altcineva, sa se insinueze serpeste printr-un alt discurs. Despre venirea unui duh strain le-a vorbit, cu anticipare, pentru a-i pregati, pentru a le spori vigilenta. Despre dezbinare, despre fragilitatea iubirii, despre amagire. Despre curvie, cred eu, le vorbea lor Dumnezeu.
Evident, acum, cu toate consecintele care decurg din aceasta...

Cu mult mai tarziu, un scriitor avea sa dea, cred, tocmai pe aceasta tema, o carte tulburatoare: "Cronica unei morti anuntate". Nu stiu daca in ea e vorba despre fatalitate, cat mai degraba de mecanismele reflexe ale unei lumi cazute, deja, in prostitutia trandava a gazduirii si ospatarii (cu toate bunatatile sufletului) unui duh strain. Duhul minciunii, duhul ne-iubirii, duhul greu de contracarat in solitudine (eroul moare singur, nu sare nimeni sa il ajute desi crima are loc in mijlocul satului, in fata portii!), al ucigasiei.