Citat:
|
În prealabil postat de Clausemi
Citat:
|
În prealabil postat de mioara
Mai exista si a treia categorie de iertare:a te ierta pe tine insuti, pentru tot ce ai gresit fata de altii sau fata de propria persoana.Numai nadejdea in bunatatea lui Dumnezeu ne ajuta sa ajungem la iertarea si impacarea cu noi insine.
|
Ma!!!
Asa ceva inca nu am mai auzit si nici nu am gasit scris pe undeva...dar mi-ar conveni ca m-as ierta non-stop pt tampeniile pe care le gandesc si pt greselile pe care le fac...as fi extrem de linistita sa ma ier singura...hai ca asta a fost cea mai tare faza pe care am putut-o citi pe aici. |
Intr-adevar, exista mai multe tipuri de iertari. Steinhardt in "Daruind vei dobandi" spunea ca e de 4 feluri:
1. iertarea gresitilor nostri;
2. iertarea celor carora noi le-am gresit;
3. iertarea de sine (de care vorbea si Mioara);
4. iertarea pacatelor si greselilor de catre Dumnezeu.
Considera ca prima e simpla, elementara, ea implicand iertare si uitare.
A doua, desi pare un pradox, un sofism, e reala, desi normal e ca celui caruia i-am gresit sa-i incumbe a ne ierta pe noi. De fapt, e real, fiindca atunci cand gresim fata de cineva, ne dezvaluim nimicnicia si uratenia interioara, atunci ajungem sa-i uram spune Steinhardt, fiindca ei cunosc acest univers intunecat al nostru.
A treia iertare e considerata cea mai grea, fiindca desi ne-am facut canonul, ne-am cerut iertare lui Dumnezeu pt toate, ne-am impacat cu Dumnezeu, totusi nu ne impacam cu noi. Cum e situatia celor care cad in pacate grele, apoi se spovedesc, pun inceput de pocainta, se impartasesc, fac canonul, etc, dar in inima lor, din cand in cand, amintirea pacatului revine si aduce durere. Fiindca n-au reusit sa depaseasca situatia, fiindca detaliile legate de pacat le revin in gand, in imagine, in auz, etc. E bine, ca "sa tina mintea in iad", dar nu e deloc bine daca se transforma la unii in deznadejde.
Al patrulea aspect este al iertarii pe care ne-o da Dumnezeu. Mi-a placut ce spunea Steinhardt. Zicea ca noi, prin firea noastra cazuta, nu putem sa credem in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu. Spune ca perspectiva talionului si a compensatiei inca mai dainuieste in cugetele noastre, impotriva invataturilor lui Hristos. Ni se pare greu sa concepem o iertare deplina, fiindca noi suntem incapabili sa iertam astfel.
Sa ne ajute Domnul sa intelegem iubirea Lui si, in lumina aceste intelegeri, sa ne dam seama ca El este primul Care sufera cand noi pacatuim sau suferim.
Elena