[laurastifter]

Aceasta a fost, poate, cea mai neagră şi josnică filă din istoria sistemului concentraţionar al regimului comunist.
Destinată studenţilor anticomunişti (în special teologi), închisoarea de la Piteşti a fost concepută ca un loc de "reeducare" întru sadism, pentru că aici s-a încercat realizarea unui experiment criminal: schimbarea radicală a personalităţii şi convingerilor deţinuţilor prin tortură - mai exact, transformarea lor din studenţi creştini în torţionari comunişti prin obligativitatea de a se tortura unii pe alţii.
Ajunşi, în urma torturilor fizice şi psihice, la o epuizare dificil de închipuit, tinerii erau apoi obligaţi să se lovească unii pe alţii.
Cei mai "norocoşi" au "reuşit" să înnebunească înainte de a fi distruşi sufleteşte în mod ireversibil. Nu mai reţin dacă au fost şi deţinuţi care au reuşit să-şi pună capăt zilelor.
Mulţi, însă, au cedat... nu fiindcă au vrut... ci pentru că au fost distruşi.
Câteva date de pe site-ul fericiticeiprigoniti.net
"
[COLOR=#810081]Închisoarea Piteşti[/COLOR]
(răstignirea unei generaţii)

"Dacă zici "iadul pe pământ" nici atunci n-ai spus suficient ca să exprimi ce a însemnat închisoarea [COLOR=#810081]Piteşti[/COLOR] pentru studenţii români.”

Destinată pentru: studenţi
Funcţionează până în anul: 1977
Apogeul reeducării: decembrie 1949 - mai 1952

Conducerea închisorii:

• Victor Stănescu (1944-1949)
• Alexandru Dumitrescu (1949-1951)
• Anton Kovacs (1951-1953)
• Dulgheru Mişu"