[sophia]

Imi lipsesc sarbatorile de odinioara...

Zapada pe care ma dadeam cu sania fara sa simt frigul. Nu aveam derdelus, eram la oras...Si zapada prin care circulam cu greu, bine infofoliti.
Orasul in zarva pregatirilor, cu oamenii alergand prin zapada si mocirla sa cumpere pentru sarbatori.
Colindatorii care sunau pe la usi, sau veneau (mai tarziu) chiar pe coridoarele institutiei unde lucram (a venit intr-un an un cor de studenti de la teologie).
Copiii care sunau la usi ne enervau pe atunci, dar unii cantau frumos. Din cand in cand mai venea cate un grup/cor de studenti sau elevi mai mari care cantau foarte frumos.
Pana si acel "Iata anul nou, s-a apropiat..." cantat de amarati prin tramvai si metrou facea parte din atmsofera sarbatorilor de alta data.

Ma bucuram in ziua in care aducea mama bradul acasa. Brad natural, cu aroma tipica.
In ajun de Craciun il impodobeam si apoi cantam colinde in fata lui.
Mosul stia ce-mi doream pentru ca de multe ori mergeam in oras cu mama si ii aratam cam ce-mi doresc de la mos si mama trebuia sa-i transmita.
Asa s-a facut ca am primit la 11 ani prima mea papusa cu par lung (tocmai aparusera atunci) sub pomul de Craciun.

Mama pregatea din vreme unele bucate, ca de ex. fursecuri de mai multe feluri. Nu facea cozonac, nu am avut porc. Aveam alte preparate superbe.

Imi lipsesc si revelioanele de alta data de la televizor, cu umorul actorilor nostri indragiti (multi dintre ei s-au dus din pacate).

Am avut tot soiul de sarbatori de Craciun si mai vesele si mai triste. Parca toate evenimentele mai importante se intampla iarna...

Am avut an in care nu aveam ce sa puneam pe masa, stateam la cozi mari cu sperante...mici. Imi amintesc ca am stat la o coada imensa sa iau oua pentru sarbatori. Mama era plecata in delegatie.
Am stat si in final s-au terminat, n-am mai apucat. Am plecat trista gandind ca in anul acela nu vom putea face nimic de sarbatori. Pentru toate trebuiau oua. Si Dumnezeu mi-a vazut lacrimile si a avut o idee: a pus-o pe o colega de-a mamei de serviciu sa ma sune. Si i-am povestit inatmplarea trista.
Mi-a spus bland "Ei lasa, ca va dau eu oua!" Avea o mama la tara.

In alt an am trait revolutia....vremuri agitate, spaima.

In alt an am avut-o pe mama in spital si eram singura. In ajunul Craciunului mi s-a spus diagnosticul si mi s-a cerut sa ma pun in locul lui Dumnezeu si sa decid asupra vietii ei: operatie sau nu. Oricare varianta fiind la fel de riscanta.
In stare de soc m-am dus la parintele Galeriu. Pe atunci frecventam biserica lui. M-a imbratisat cald si ne-am rugat impreuna, apoi mi-a dat sfaturi si o carte ca sa stiu cum trebuie sa o ingrijesc. Si fara vreo intrebare mi-a spus "Sa vii maine aici la noi sa te impartasesc si sa nu stai singura!".
Pe mama ar fi trebuit s-o iau acasa si apoi sa cumpar cele necesare si sa pregatesc. Dar nu era bine si nu i-au dat drumul. Aveam acasa doar o farfurie cu ciorba.
M-am dus a doua zi la biserica. Era frumos, cald, pe masa tavi cu chec si alte dulciuri. Nici nu indrazneam sa ma apropii la impartasit. Corul canta divin.
Apoi m-am dus la mama la spital. Si Dumnezeu a avut grija de noi doua.
O prietena a mamei adusese pentru mama cate ceva si mai apoi mi-a dat si mie o traistuta cu ce pregatise si ea acasa: cateva sarmale, chec, etc.

Intr-un an al copilariei am petrecut ceva zile de vacanta la Borsec. Am mers la biserica de acolo si cu surpriza am primit la sfarsitul slujbei o punguta de la parintele (toti copiii primeau) cu covrig, nuci, fructe.

Luna Decembrie a fost mereu plina de sarbatori pentru mine, de la Mos Niculaie la Revelion intre care si diverse aniversari.

Intr-un sigur an am fost si eu cu colindul. In alt oras, impreuna cu verii mei. Eram timida.