Citat:
În prealabil postat de ionut12
Frati crestin eu sunt mihail florin
la cateva raspunsuri de ale voastre am gasit cuvintele acestea
ca nu suntem singuri ca exista dumnezeu
depinde de noi cum suportam singuratatea
si sa nu ne legam prea mult de lucruri sau de oameni
bine ati spus
dar oare credeti ca eu nu stiam acestea?
Va rog spuneti adevrul cati dintre voi puteti fi singuri
fara mama.tata,sora,fratele,sotul,sotia sau prietenii
cati puteti face
ca de zis oricine zice
dar stiti cat de geru este
ma ales ca de mic am fost
nui destul sa ai oameni prin apropiere 100 de exemplu dcaa nu ai cu cine sa vb sa fie aproape de tine s ate intelega si sa gasesti pe cineva care sa te iubesca
ca nu am parinti paote nu ma doare
ca nu am multi prieteni la fel
dar eu inrordeauna cand am avut pecineva darg am pierdut sau nu am putut sa fiu cu acea fata care o iubeam
sau chiar cu prietenii care tineam
altii sunt plecati
altii sau schimbat
altii siau facut viata
dar cabd sti ca cineva e cu dumnezeu si te lasa durerea e mai mare decat daca pierzi pe cineva
asa mi s aintamplat mie\ desi acea persoana e credincioasa acum nici nu o mai vad
nici nu mai e langa mine
nu faptul ca e la manastire ma doare i faptul ca altii au departato de mine
ci faptul ca invidia altora si rautatea lor mau departat
de aceea va spun ca nu e usor sa suporti chiar daca ai pe dumnezeu si maica domnului
ia sa fiti aproape toti care intrati pe forum puteti fi singuri
afara de duhovnic nu cred ca puteti
prea multe lipsuri am avut
prea multe am indurat
ma intreb oare de ce mie
|
Am auzit undeva o vorba care mi-a ramas in cap:
"Tocmai ma pregateam sa-mi iau sandale,
Cand am vazut un om fara picioare."
Imi cer iertare daca vorbele mele ti se par un pic dure, dar mi se pare ca tii neaparat sa vada toata lumea cat esti tu de batut de Dumnezeu. Nu zice nimeni ca o duci bine si suntem convinsi ca tot ce spui tu este adevarat, dar esti departe de a realiza adevaratele probleme cu care ne confruntam cu totii.
Daca tu crezi in Dumnezeu, nu mai gandi "De ce mie?" E un semn de revolta si egoism si nu vei mai primi ajutor in veci. Nu mai da vina pe altii cand in adancul sufletului tau sta toata dezbinarea. Dumnezeu nu face nedreptate. Incearca sa pui punct oricarei lamentari, accepta-ti soarta cu barbatie si decide-te la o relatie cu Dumnezeu mai realista (daca ma pot exprima astfel). Adica nu te plange mai mult decat e cazul. Leaga-te la ochi si fa ceea ce faci de obicei. Pune-ti dopuri in urechi si vorbeste la telefon. Leaga-ti o mana si spala-te pe fata. Intinde-te in pat si stai nemiscat 2 ore cu ochii in tavan... Gandeste-te ca sunt doar cateva exemple de oameni care traiesc astfel fara sa se intrebe "De ce mie?" Tu esti tanar, in putere, ai viitorul inainte, ti-ai format o parere gresita despre relatia OM-Dumnezeu si iti plangi de mila, asteptand si de la altii un pic de intelegere. Nu ma indoiesc ca o meriti, dar mai tempereaza-te, fiindca Dumnezeu nu poate incapea in sufletul tau daca nu te schimbi.
Minte luminata si intelepciune de la Dumnezeu.