Chiar astazi s-a vorbit la predica despre importanta crucii in viata noastra. Noi am vrea sa fugim de cruce, nu sa ne-o asumam. Fugim de una, dar dam de alta. Fugim de nasterea de prunci multi, ne trezim ca apar probleme cu soacra ori cu sotul. Pe drumul mantuirii, din perspectiva crestina, toate au un rost.
Privite din alte perspective, afirmatiile mele pot parea, evident, aberatii. Probabil tu crezi ca crucea I se cuvine doar lui Hristos, iar noi ne casatorim doar ca sa facem sex si avorturi! Nu e asa. Casatoria este o cale de mantuire. Sigur ca e bine ca soacra sa fie inteleapta. Dar cum sa fie daca fuge si ea de cruce?
Sigur ca e bine ca sotul sa fie apropiat de nevasta. Dar cum sa fie cand este imatur emotional? Singur, fa-le ce vrei, ca asemenea oameni nu se schimba. Insa cu ajutorul lui Dumnezeu, totul devine posibil.
Acest moment al vietii, daca este valorificat duhovniceste, poate aduce mantuire intregii familii. Mama respectiva poate sa alerge la rugaciune, la preot, poate sa profite efectiv de aceste ispite pentru a se apropia de Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu a luat-o de urechi in acest fel ca s-o atraga spre El.
Daca in necazuri castigam credinta, nadejde și dragoste, castigam mantuirea noastra si a celor din jur. Și cat ar fi de frumos ca toti din familia respectiva sa se mantuiasca. Daca incepe unul se face pilda pentru ceilati, cerbicia se mai diminueaza. Dar nu dintr-odata. Trebuie rabdare.
Da. Ar exista multe solutii lumesti pentru a renunta la cruce. Dar ne mai mantuim fara cruce? Despre rolul necazurilor si al crucii scrie foarte frumos parintele Arsenie Boca:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/pre...r-arsenie-boca