Am gasit acest thread, cufundat in uitare, iar ce-am citit, m-a uimit. Ba mai mult, mai sunt si pareri (evident, tot bănățene!...), care cica e OK, daca inca apartin Bisericii Ortodoxe.
Citat:
În prealabil postat de veilur
Fantastica dorinta asta a oamenilor de a se grupa undeva sa se roage ei in particular, pretinzand a fi speciali  |
Fara nici o suparare din partea fratilor de pe forum, dar uneori parca si eu am tendinta sa cred ca, desi initial a existat o motivatie de bunavointa fata de anumite suflete aflate in mare necaz, amploarea pe care a luat-o "grupul de rugaciune" de pe forum, dupa parerea mea isi depaseste limitele unei binecuvantari din partea unui adevarat slujitor bisericesc. Nu vreau sa cad in dizgratia nimanui, dar eu ma indoiesc sincer ca cineva oficial, chiar are idee de acest grup de rugaciune (conceret, pentru fiecare rugator in parte, dar si pentru fiecare dintre cei ce par a fi in nevoi). Stiu, am trecut si eu prin aceasta faza, si "binecuvantarea" pe care o ceream de la duhovnic, nu era una chiar pe deplin incuviintata, fiindca el nu avea date, si trebuia sa se increada in ceea ce-i spuneam eu. Iar pe-atunci... eram eu insumi imprastiat (nu ca acum n-as mai fi!...). Poate, daca i-as cere acum binecuvantarea, mi-ar da-o mai usor, dar pe de alta parte, am inteles ca pentru a ma izola astfel, n-as mai cere binecuvantare, pentru nimic in lume. E greu sa fac fata capcanelor care mi se aseaza inainte, datorita propriilor pacate, dar sa ma mai pun chezas si unui pomelnic de "n" personaje despre care nu stiu nimic, nici macar daca sunt ortodocsi, si cu atat mai putin, ce socoteala are Dumnezeu cu ei. Este ca si cum m-as crede vrednic si cu adevarat special, asemenea preotilor chemati sa se roage, ba poate si mai mult.
Inca o data imi cer iertare, daca anumite orgolii vor fi usor "sensibilizate" de vorbele mele. Pana la urma, fiecare e liber sa faca asa cum isi doreste, iar in numele unei iubiri nemarginite, sa se osteneasca pentru aproapele lor. Cine e sincer, nu se poate sa nu simta diferenta. Ii spuneam odata fratelui Zaharia, cum m-am straduit pentru o zi sa ma rog pentru un suflet aflat intr-un astfel de necaz, (dar despre care eu nu stiam absolut nimic), si ce am simtit in ziua aceea, n-as vrea sa mai simt niciodata in viata mea, nici eu si nimeni vreodata. Iar asta... pentru un singur suflet. Dar pentru atatea suflete, cate sunt cuprinse in pomelnicul de pe forum? Eu consider ca, cine are nevoie, nu trebuie sa apeleze la rugaciunile noastre, fiindca noi - oficial - nu facem parte din cei indrituiti pentru asa ceva. Dar mai ales, fiecare la randul lui, are o asa mare incarcatura si responsabilitate pentru sine si familia lui, incat chiar nu e nevoie sa adauge Crucii personale, nici un gram in plus, din proprie initiativa (adica fara acea binecuvantare de la duhovnic, care sa cunoasca in mod real, despre ce este vorba).
Doamne-ajuta si mantuire!