[windorin]

În prealabil postat de crina

Am sufletul curat, cred in Dumnezeu si cu toate acestea am motive sa cred ca, pentru scurt timp, am fost posedata. (...)
Ma stiu cu sufletul curat, generoasa, ma las mereu pe ultimul loc pentru binele si fericirea altora.
Spuneti care e punctul meu slab, prin care necuratul a intrat in mine si a incercat sa ma atraga in lumea lui.

Nu ai fost posedata, ci doar ispitita, din pricina ravnei spre rugaciune si a mandriei.
Oare chiar ai sufletul curat? Cum dar sfintii spun ca sunt plini de pacate si de murdarie?
Pocainta te pune pe calea cea dreapta, iar pocainta nu te face sa te vezi "curat".
Ai grija la mandrie, este atat de fina, de inselatoare si de pierzatoare.

Cunosc un indracit.
In mintea si viata lui, diavolul (desi netrupesc) este prezent in chip fizic (auditiv si vizibil).
Desi este luptat crunt, incat abia de mai traieste uneori, cu nimic nu a reusit sa'l surpe in inima lui.
Are o viata de o asprime duhovniceasca rara, insa Domnul nu ingaduie inca sa ii ridice acest "canon".

Ai pace si spovedeste'ti mandria.