Citat:
În prealabil postat de Iorest
Intrebarea e cu ce raman tinerii dupa ora de religie si cu ce va propuneti voi sa ramana in mod realist ?
|
Greu de dat un raspuns universal... Copiii sunt diferiti, unii invata mai mult altii mai putin chiar daca au un profesor bun. Realismul invocat trece prin multe variabile. Una din ele este familia din care vine copilul si participarea lui constanta la slujbe (macar la Sfanta Liturghie)....
*
As vrea sa spun cum e la noi in parohie.
Vin frecvent in biserica 20-25 copii. Dintre acestia, doar 10-15 participa la cateheza de duminica, ceilalti fiind micuti (de gradinita sau bebelusi). Unora dintre copii le place sa ramana in biserica daca are loc o Cununie sau un Botez. Cu acest prilej ei pot invata prin descoperire/ participare unele amanunte ale Tainelor Cununiei, Botezului, Mirungerii. Se pot impartasi de atmosfera speciala a slujbei, de har...:)
Cateheza se desfasoara sub forma unei agape. In timp ce iau o mica gustare si se bucura de un pahar cu suc de fructe, copiii dezbat anumite teme asistati de parintele diacon.
Stau cu totii la masa, ca membrii unei familii, parintele ocupind scaunul din capul mesei. Noi, parintii, putem asista sau chiar participa la discutii din locurile noastre aflate in lateral. Uneori suntem invitati la masa dar de obicei masa principala e a copiilor. E lumea lor...:)
La inceput parintele intreaba ce mai e nou pe la scoala. Micutii spun diverse... Un baiat a spus odata, de pilda, ca in saptamana respectiva surorii lui mai mici i-a cazut primul dintisor de lapte...:)
Parintele ii intreaba ce au mai invatat la ora de Religie, ce intrebari au, ce cantec sau poezie au descoperit sau au creat etc. Alteori ii invita sa impartaseasca impresii legate de Liturghia la care tocmai au participat, sa ridice probleme noi, sa intrebe... Apoi parintele lanseaza tema, legata de obicei de Liturghia si predica din ziua respectiva.
Lucru imbucurator, parintele diacon vorbeste putin, lasindu-i si incurajindu-i pe copii sa se exprime, sa monologheze si sa dialogheze. E o atmosfera foarte placuta in timpul dezbaterilor acestora; copiii sunt veseli, linistiti si, uneori, foarte gravi, seriosi...:)
*
Din experienta noastra acasa, am observat ca micutilor le place sa le citim din Biblie sau din carti scrise special pentru ei, cu tematica biblica sau din vietile sfintilor.
Le-am citit de multe ori seara la culcare cate un pasaj din Biblie, ca pe o poveste. Ei chiar asa si iau Scriptura, ca pe o carte de povesti... Si ce nu este, pentru un copil, poveste?
Daca se citeste sistematic si adaptat la particularitatile copilului, Biblia poate fi o carte foarte agreabila si usor de inteles, cel putin la un anumit nivel.
Copiii nostri cunosc bine alcatuirea Scripturii, printre altele ei stiu pe de rost (faceam mici concursuri pe tema asta) cartile in ordinea lor. Eu insa ma incurc si acum, memoria mea e mult mai slaba... De asemenea, ei cunosc bine personajele principale si pot rezuma corect si cu accent pe esential o multime de carti. Baiatului ii place in special sa vorbeasca despre Regi si despre Iona. E mare talcuitor....:) Iar in Faptele Apostolilor e expert...:) Si cred ca a memorat aproape cuvant cu cuvant mare parte din "povestile" acestea. Pentru ca ii plac. Dealtfel, adeseori ma corecteaza cand comit unele inexactitati sau cand interpretez prea liber.
Le place mult si "Pelerinul rus", atat cartea originala cat si varianta prescurtata aparuta recent - o varianta cu desene frumoase, rezumata pentru copii, gen benzi desenate.
Ei au unele notiuni precise de Liturgica. Le-au dobandit in timpul slujbelor dar le-am citit si noi din carti speciale (pentru seminar sau facultate). Au fost curiosi, au intrebat, le-am citit si s-au lamurit in buna parte.
Din fericire ei stiu cam toate cantarile de la Liturghie. Le-au invatat din mers, impreuna cu ceilalti credinciosi pe timpul slujbei. De asemenea am folosit o carte speciala de muzica unde sunt notate toate cantarile, atat in notatia liniara cat si in psaltica.
La scoala la Religie adeseori copilul se plictiseste... Pe de o parte pentru ca se discuta la un nivel prea general/vag dar mai ales pentru ca multi elevi nu sunt interesati de ora... Fac galagie, discuta diverse, iau lucrurile in ras/in gluma... Pe de alta parte lipseste atmosfera de rugaciune... Pacat.
Cred ca adevarata invatatura de credinta se face in biserica si acasa. Scoala ramane deocamdata ... aproape corigenta la Religie.