Ba are mare importanta daca spui deschis ca e vorba de tine sau tainuiesti aceasta. In situatii atat de delicate ca aceea pe care ai descris-o, si care m-a mahnit mult din multe motive, este foarte important, consider, sa pui problema cu toata onestitatea. Altminteri eu unul nu iti raspund, deoarece nu doresc sa intru in inca un joc psihologic din multimea de jocuri murdare care se practica aici pe forum. Alege, asadar! Fii deschis, altminteri vei primi ceea ce semeni: falsa smerenie.

Pe de alta parte, nu pot sa nu amintesc aici de Cartea lui Iov. Intrucat, mai important decat discriminarea este modul cum talcuim si acceptam suferinta, prigoana, nedreptatile de tot felul... A spus cineva ca Crucea e usoara? Iar Domnul S-a folosit de "avantajul" suferintei pentru a-si trage vreun folos personal in ascuns? Categoric: NU!
Cu totii avem o forma sau alta de dizabilitati, in anumite situatii. Putem aborda situatia in mod pasiv-agresiv, cu dintii inclestati si cu ura, cu frica si furie, staruind in simtamantul maladiv ca suntem nedreptatiti de oameni, de "soarta", de Dumnezeu si pindind un prilej sa ne luam revansa, sa ne razbunam. Sau o putem aborda exersind calmul, ingaduinta, iertarea si meditatia zvelta la pasul priceput al Cataratorului.
E doar o problema de alegere: a modului in care ne petrecem timpul pe Terra, printre semeni.
Nu cred ca problema-cheie este aici discriminarea. Ci modul cum raspundem atunci cand, fie, suferim nedreptati de tot felul inclusiv prin practici pe care le numim, noi modernii vesnic nemultumiti si indignati, discriminatorii.

Nu stiu daca as fi procedat la fel ca angajatorul. In principiu, nu. Din cate obisnuiesc, as fi pornit mai intai la o analiza foarte serioasa a situatiei. Dar nu este deloc exclus ca, in urma analizei, sa fi ajuns la aceeasi hotarare. Daca angajatorul a dat toata atentia cuvenita situatiei si daca a fost un om intelegator, pana la anumite limite inevitabile, specifice politicii firmei si colectivului de oameni care traiesc muncind acolo, cred ca nu i se poate reprosa hotararea. Daca s-a grabit insa sa isi apere interesele firmei neglijind persoana despre care ai vorbit, atunci da, atitudinea lui lasa mult de dorit. E delicat, lipsesc piese-cheie din puzzle-ul situatiei. M-ar interesa aici in mod cu totul aparte problema limitelor. Abuzurile de tot felul aici isi au de obicei radacina: in depasirea limitelor, de obicei de ambele parti. Daca limitele/granitele cooperarii nu au fost formulate clar, atunci la ce sa ne asteptam, daca nu la surprize proaste, de tot felul... In afaceri nu se lucreaza pe dedesubt, cu chestii implicite. Pestele de sub masa tot impute aerul, pana la urma... dar noiromanii avem un mare cult al mismasurilor, al dedesubtului, fugim ca dracul de tamaie de orice forma de onestitate veritabila. Suntem lasi si suspiciosi, paranoizi si vicleni. Iar cand dorim sa indreptam aceasta, devenim brusc grabiti si grosolani, neciopliti, lipsiti cu totul de tact... In orice caz, ne aratam nepriceputi. Nu suna magulitor pentru poporul din care fac parte, insa e miezul putreziciunii noastre, a tuturor, desigur si al meu. Atata doar ca recunosc aceasta si lucrez dupa puteri, cu oarecare succes, uneori, prin Mila Domnului.

Dar ce voiesti de fapt cu postarea asta? Intentia ta e sa dezbatem problema discriminarii? Iarasi?... De discriminarea in sine esti tu necajit acum?... Sau mai degraba de simtamintele tale si de situatia grea pe care esti silit sa o traversezi? Cum e de fapt?
Sau poate ai nevoie de putina mangaiere... Ei bine, as fi dispus sa ti-o acord, daca primesti, si daca ceri mai pe gustul meu: cu niscaiva onestitate, deschis, nu cu disimulari iritante.
Vrei sa stii daca alti oameni te accepta fiind bolnav de epilepsie? Pai... nu ai aflat pana acum? Desigur ca unii te accepta si te iubesc, cum ma accepta si ma iubesc si pe mine cu toate tarele mele. Altii nu te accepta, orice lucru bun ai face, cum nu ma accepta nici pe mine. Iar altora le e indiferent etc.
Cate palarii atatea atitudini. Ai voi oare sa fii iubit si pretuit de toti? Iaca si eu vreau uneori, anume cand imi pierd luciditatea si ma napadeste egofilia, narcisismul infantil si alte forme ale intunericului imaturitatii mele...