[Ekaterina]

În prealabil postat de carmina

„Diavolul păzitor” al unui englez oarecare îl îndeamnă din răsputeri pe muritorul asupra căruia „veghează” să se jertfească într-o chestiune care-l preocupă: aceea specific britanică a ceaiului. Muritorul ar vrea să bea ceaşca de ceai de la ora cinci pe terasă. Nevasta şi soacra preferă să o bea înăuntru. Cedează, îi suflă diavolul, fii smerit şi bun, altruist, jertfeşte-te, fa-le pe plac. Omul îşi bea aşadar ceaiul cu ele, şi toată vremea se simte nefericit şi nedreptăţit, băutura i se opreşte în gît, blestemă în minte ambele femei care la rindul lor văd bine că le-a făcut concesia în silă şi simt cum le cuprinde antipatia. Diavolul jubilează. Trei exemplare în perspectivă

Pornind de la acest exemplu intalnit in cartea lui C. S. Lewis, Parintele Nicolae Steinhardt aduaga un cuvant de mare folos ce aduce multa lamurire si ne invata cum sa ne ferim de ispitele de dreapta.

"Ce trebuia sa faca muritorul? Sa nu mearga prea departe pe calea virtutii intr-o chestiune secundara, sa-si recunoasca limitele; sa fi spus, deschis si simplu, ca-i este mai placut a lua ceaiul pe terasa, chiar singur. Ele ar fi stat inauntru, el afara, toata lumea era multumita, spiritul de jertfa lipsit de dreapta socotinta era invins si, la un mai mare nivel de modestie, nici unul din cele trei suflete nu ar fi apucat-o pe meandrele resentimentului si iritatiei - meandre care pentru dracii marunti sunt un predilect si adevarat corso."